Postat de Osmanda in
Osmanda pe data de 27 Iulie 2009 |
nici un comentariu |
642 afisariAzi a venit vremea sa incheiem seria pe care am inceput-o acum trei saptamani si in care discutam despre originea diferitelor sosuri pe care le folosim in bucatarie. A venit randul maionezei astazi, acel “plus” de savoare si de placere la unele mese, in acelasi timp fiind si un plus de calorii.
Cand a fost inventata, maioneza se numea nahonnaise. Numele actual pe care il folosim cu totii nu este altceva decat o greseala de tiparire dintr-o carte de bucate din anul 1841. Maioneza are o istorie oarecum controversata: se crede ca prima aparitie a sa ca o mixtura de galbenusurii, ulei si condimente a fost pregatita pentru a celebra cucerirea orasului Mahon din insula spaniola Minorca de catre ducele de Richelieu, in 1756. Ca o curiozitate, ducele era faimos pentru cinele sale la care invita oaspetii sa ia masa… goi.
Unii istorici sustin ca Marie Antoine Careme, un faimos bucatar francez, era adepatul teoriei conform careia numele maionezei vine de la “magner”, ceea ce inseamna “facut de mana”, si era de fapt magnonaise. Si orasele din Franta Bayonne si Les Mayons sustin ca sunt locul de nastere al maionezei.
Alti istorici sustin ca maioneza si-a primit numele de la vechile cuvinte “moyeunaise” sau “moyeu”, care inseamna galbenus de ou.
Cu toate controversele, un adevar ramane: maioneza a aparut in Franta, locul cu o traditie culinara de invidiat. In acelasi timp, ramane un sos atat de gustos, ca e imposibil sa-i rezisti!
Leave a Reply
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
