Postat de Sabina in Brand TU pe data de 27 Martie 2008 | 4 comentarii | 1084 afisari
O prietena de-a mea mi-a marturisit de curand foarte incantata ca odata cu schimbarea jobului s-a si indragostit…nu, nu de seful ei, ci de un coleg din alt departament. Toate bune si frumoase pentru ca si el o place la fel de mult si dupa discutii in pauza de masa si un schimb de e-mailuri, au iesit impreuna in oras. De la o cafea si o iesire la film, mare dragoste mare…sunt impreuna ce mai! Si unde e problema, totusi, pentru ca ea imi povestea totul oarecum suparata, ingandurata.
Ei bine, politica marii companii bancare, in care cei doi lucreaza, nu le permite angajatilor sa aiba relatii personale, adica de iubire. Astfel ca cei doi proaspat indragostiti se prefac la birou ca nu e nimic intre ei, nimic mai mult decat o relatie profesionala. Cu toate acestea, ea imi spunea ca e greu sa pastreze aceste aparente, pentru ca ea nu se mai uita la el ca la un simplu coleg si nici el la ea. Cand doi oameni se iubesc, asta se vede, se simte. Mare ei dilema: jobul ii place, el ii place. El o palce, dar ii place foarte mult si jobul. Sa renunte ambii la jobul din institutia respectiva sau doar unul din ei. Daca renunta doar unul, se considera ca e un mare sacrificiu…si uite asa mi-a facut capul “patrat” cu povestea ei.
Nu am stiut ce raspuns sa ii dau; poate nici nu astepta un raspuns de la mine. Eu am ramas insa nelamurita: de ce ar interzice o companie relatiile sentimentale intre angajati? Scade productivitatea muncii cand esti indragostit? Scade productivitatea muncii daca apare o ruptura a relatiei?…Pana la urma cat de mult influenteaza linistea noastra sufleteasca jobul nostru?
M-am indragostit de actualul meu prieten la servici, mai precis am facut interviul impreuna (eu ca proaspata viitoare angajata si el angajatorul) si pot sa spun ca a fost cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat in viata mea. Este persoana langa care imi doresc sa-mi petrec restul zilelor, sa impartim bune si rele, sa avem copilasi…impreuna sa facem lumea mai buna, sa umplem lumea de iubire….:) Este strigator la cer sa impui astefel de reguli angajatilor, de altfel nu e prima oara cand aud astfel de lucruri si alte de genul acesta, cum ar fi: ” nu te insura/marita pentru ca nu vei mai putea avea un randament ridicat al muncii si cariera ta va fi avea de suferit”. Dumnezeule, e ata de trist….lumea pare sa uite care e cel mai important lucru din aceasta viata: IUBIREA. Prietenei tale nu vreau decat sa-i spun decat atat:De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunator. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poarta cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. (Corinteni I-13)
chir sunt curioasa si nu am intalnit pana acum nici o explicatie logica acestei reguli. trebuie sa fie una si daca cineva cunoscator al acestui lucru ne-ar putea lamuri….ar fi minunat. nu sunt in aceasta cauza, nu mi s-a inatmplat sa ma indragostesc de nici un coleg de serviciu dar…daca mi s-ar intampla cred ca nu mi-ar sta in cale nici o regula. viata asta e atat de scurta! la naiba cu regulile!
foarte mult! daca esti ok sufleteste, toate merg struna, daca ai probleme (sentimentale, etc.) atentia scade, este disipata spre problemele personale. Si compania pierde…
Dar inimii nu poti sa-i poruncesti. Si eu am o relatie imposibila : iubesc un barbat insurat, care nu are de gand sa-si paraseasca sotia pt. mine, ma foloseste c a roata de rezerva. Asta in timp ce in jurul meu se invart altii, vreo patru… Dar eu nu ma gandesc decat la el si ma rog sa am puterea sa-l uit, sa-l scot din sufletul meu, din gandurile mele… De ce sunt barbatii atat de egoisti?
E o prostie ca ocompanie sa interzica angajatilor sa aiba relatii sentimentale cu colegi de munca,sub motivul ca atentia si sporul de munca scade. In fov,cel mai mult timp din zi ne peterecem la servici,si acolo intalnim oameni si e normal sa te indragostesti. E raspunderea fiecaruia sa-si rezolve problemele sentimentale daca se ivesc,ca sa nu afecteze datoriile de serviciu. Suferim si din alte probleme, oameni santem doar: poate fi un copil bolnav,un parinte care a murit, divort samd., sa ne dam demisia si din cauze de genul asta? Companii de genul asta trateaza oamenii ca pe niste roboti, impunindu-le cum sa-si faca viata. Daca se ivesc probleme, angajatul sa-si asume raspunderea in concordanta cu contractul de munca. Daca omul sufera foarte mult, sa plateasca concediu medical ca sa intremezi. O compania umanitara are grija in primul rand de oamenii sai,daca vrea sa-si sporeasca productia. Un om poate fi neconcentrat la munca si din cauza ca e nefericit in dragoste,sau chiar prea fericit de atata dragoste. Pur si simpl umergi cu capul in nori visand. Poate compania sa interzica oamenilor sa se indragosteasca? Pai atunci sa angajeze roboti domnule.Eu nu m-as angaja la o astfel de companie nici sa am salar de presedinte. Viata mea sentimentala, si increderea companiei in oameni prin a-i ajuta in perioade de criza,nu a-i da afara, asta e celmai important pentru mine.
despre sheblogs
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
M-am indragostit de actualul meu prieten la servici, mai precis am facut interviul impreuna (eu ca proaspata viitoare angajata si el angajatorul) si pot sa spun ca a fost cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat in viata mea. Este persoana langa care imi doresc sa-mi petrec restul zilelor, sa impartim bune si rele, sa avem copilasi…impreuna sa facem lumea mai buna, sa umplem lumea de iubire….:) Este strigator la cer sa impui astefel de reguli angajatilor, de altfel nu e prima oara cand aud astfel de lucruri si alte de genul acesta, cum ar fi: ” nu te insura/marita pentru ca nu vei mai putea avea un randament ridicat al muncii si cariera ta va fi avea de suferit”. Dumnezeule, e ata de trist….lumea pare sa uite care e cel mai important lucru din aceasta viata: IUBIREA. Prietenei tale nu vreau decat sa-i spun decat atat:De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunator. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poarta cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. (Corinteni I-13)
chir sunt curioasa si nu am intalnit pana acum nici o explicatie logica acestei reguli. trebuie sa fie una si daca cineva cunoscator al acestui lucru ne-ar putea lamuri….ar fi minunat. nu sunt in aceasta cauza, nu mi s-a inatmplat sa ma indragostesc de nici un coleg de serviciu dar…daca mi s-ar intampla cred ca nu mi-ar sta in cale nici o regula. viata asta e atat de scurta! la naiba cu regulile!
foarte mult! daca esti ok sufleteste, toate merg struna, daca ai probleme (sentimentale, etc.) atentia scade, este disipata spre problemele personale. Si compania pierde…
Dar inimii nu poti sa-i poruncesti. Si eu am o relatie imposibila : iubesc un barbat insurat, care nu are de gand sa-si paraseasca sotia pt. mine, ma foloseste c a roata de rezerva. Asta in timp ce in jurul meu se invart altii, vreo patru… Dar eu nu ma gandesc decat la el si ma rog sa am puterea sa-l uit, sa-l scot din sufletul meu, din gandurile mele… De ce sunt barbatii atat de egoisti?
E o prostie ca ocompanie sa interzica angajatilor sa aiba relatii sentimentale cu colegi de munca,sub motivul ca atentia si sporul de munca scade. In fov,cel mai mult timp din zi ne peterecem la servici,si acolo intalnim oameni si e normal sa te indragostesti. E raspunderea fiecaruia sa-si rezolve problemele sentimentale daca se ivesc,ca sa nu afecteze datoriile de serviciu. Suferim si din alte probleme, oameni santem doar: poate fi un copil bolnav,un parinte care a murit, divort samd., sa ne dam demisia si din cauze de genul asta? Companii de genul asta trateaza oamenii ca pe niste roboti, impunindu-le cum sa-si faca viata. Daca se ivesc probleme, angajatul sa-si asume raspunderea in concordanta cu contractul de munca. Daca omul sufera foarte mult, sa plateasca concediu medical ca sa intremezi. O compania umanitara are grija in primul rand de oamenii sai,daca vrea sa-si sporeasca productia. Un om poate fi neconcentrat la munca si din cauza ca e nefericit in dragoste,sau chiar prea fericit de atata dragoste. Pur si simpl umergi cu capul in nori visand. Poate compania sa interzica oamenilor sa se indragosteasca? Pai atunci sa angajeze roboti domnule.Eu nu m-as angaja la o astfel de companie nici sa am salar de presedinte. Viata mea sentimentala, si increderea companiei in oameni prin a-i ajuta in perioade de criza,nu a-i da afara, asta e celmai important pentru mine.