Postat de Daniela in
Nutritie/diete pe data de 21 Iulie 2005 |
nici un comentariu |
367 afisariLuni mi-am inceput antrenamentul cu rutina obisnuita, am pedalat aproape 9 km. pe bicicleta, dupa care m-am apucat de lucrat la diferite aparate pentru grupuri musculare. Eram pusa pe treaba! Am facut cate un set de repetitii in plus fata de rutina mea. Vreau sa simt ca imi lucreaza muschii si transpir abundent. Oare e vorba aici de sentimentul de vina ca nu am venit la sala in fiecare zi asa cum vreau? Daca vreau, de ce nu o fac? Chiar daca la cursurile de dezvoltare personala pe care le urmez imi spun ca nu trebuie sa imi dau in cap tot timpul pentru greseli si sa ma “iert”, mai am inca de lucrat cu asta. Inca ma mai antrenez, pentru ca nu prea imi iese chestia asta cu iertarea.
M-am intalnit la receptie cu o prietena care imi spune ca vine in fiecare zi dupa program ca sa lucreze putin sau ca sa inoate. O felicit si ma gandesc ce fel de vraji ar trebui sa fac ca sa ajung si eu la sala in fiecare zi. Am chiar si un “body” si ne sprijinim una pe alta ca sa ne facem exercitiile in fiecare zi. Ca doar de asta am facut sectiunea « Fitness is Fun » de pe 121, sa fie mai simplu sa iti alegi o prietena sau un prieten care sa te sprijine (http://www.121.ro/fitness_is_fun/login.php).
Dar sa revin la antrenamentul meu. Lucrez bratele, spatele, picioarele si ma gandesc ce-ar fi sa incerc Stair-Master-ul. Acum 3 ani cand ma antrenam la o alta sala, “urcatul pe scari” era sportul meu favorit pentu ca in 2-3 luni mi se topea pur si simplu stratul suplimentar de « hibernare » de pe coapse. Zis si facut, ma asez pe aparat si setez la nivelul 8, 20 de minute pe Fat Burning. Imi zic : « Hei, pot, sigur ca pot ! » Incep sa pedalez ca sa ma tin la « suprafata ». Cum adica ? Pai este ca atunci cand vrei sa mergi pe apa, presupun. Tu vrei sa te tii la suprafata, dar te afunzi in adanc si picioarele merg in jos pana atingi podeaua, sau, ma rog, fundul apei! Ma straduiesc sa ma prind care e tehnica sa pedalez eficient si vad ca dupa 2 minute deja ma dor muschii picioarelor si suflu greu. Nu, e ceva in neregula, imi zic, eu pot sa pedalez pe bicicleta 30 de minute si sa “ma dau pe schiuri” aproape 40. Ce se intampla? Displayul imi arata ca am urcat 10 etaje deja. Gafai si ma gandesc ca deja nu mai pot, sau ca pot, dar greu. Imi inchipui ca la etajul 30 este o gradina superba cu multa verdeata si umbrele colorate, cu suc proaspat de portocale si muzica ambientala de valuri. Visez cu ochii deschisi si pedalez mai departe. Ajung la etajul 15 si ma gandesc sa ar fost frumos daca arhitectii cladirii ar fi gandit un bar si pe la etajul 20, asa, pentu cei mai obositi! Ma pufneste rasul si ma gandesc la ce s-o gandi tipa de langa mine care pedaleaza deja de 15 minute, dar e doar la etajul 11. Hahaha Continui, deja prietenii ma asteapta la bar si imi dau SMSuri! Vin, vin, ma grabesc ! Ajung la etajul 20 si mi se face o sete incredibila. Sticla de apa sta cumintica in fata mea, dau sa intind mana sa o apuc, dar ma dezechilibrez si era cat p-aci sa o iau la vale. Ups! Nu au trecut decat 4 minute 59 sec., dar eu deja simt ca acel bar de la etajul 30 e ca o fata morgana sau ca eu sunt doar un om insetat ratacit prin desert. Ajung la etajul 24, urc deja de 6 minute.
Gata sunt! Ma opresc! Cu mari regrete! … dar data viitoare ajung la etajul 30 si va scriu si o cronica de bar. 
Acum imi sun prietenii sa ma scuz, le voi spune ca ma grabesc la urmatoarea intalnire, e deja 9:30 seara si ma asteapta jumatatea mea la cina. Traiti cu gratie si usurinta! Pe curand!
Leave a Reply
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
