Postat de Daniela in
FIF,
Featured Articles,
My Body,
Sanatate,
Wellness pe data de 24 August 2010 |
6 comentarii |
814 afisari
De trei saptamani ma antrenez de 5 ori pe saptamana. A devenit déjà un lucru fara de care nu imi pot incepe ziua. E greu cand suna ceasul al 6 si ma prefac ca nu il aud, insa alarma de la telefon de la 6:15 ma pune in miscare de fiecare data. Telefonul nu e niciodata in dormitor si trebuie sa ma ridic din pat sa o opresc!
Am ajuns la un punct in care ora mea de exercitiu fizic e mai importanta ca orice. Incep intodeauna exercitiile cu cardio, intre 30 si 40 de minute, in functie de ziua din saptamana. Stiu cand sunt obosita sau cand nu am dormit indeajuns dupa cat de des fac pauze de baut apa sau ca sa imi trag sufletul. Joia si vinerea e cel mai greu! Am langa mine un timer care imi spune cate minute stau pe aparat. Dupa cardio fac abdomen si exercitii la saltea. Am ajuns la 220 de abdomene. Vreau sa ajung la 300 pana la finalul lunii.
De trei antrenamente incoace am capatat acea euforie pe care o are cineva care face sport de ceva vreme. Nu ma laud, recunosc, pe mine m-a apucat mai devreme decat ma asteptam! Cineva acolo sus ma iubeste si vrea sa continui! Sunt inspirata!
Si am mai observat un lucru important pe care vreau sa ti-l impartasesc: sunt zile in care dupa 20 de minute spun in sinea mea “Gata, nu mai pot!”, dar nu ma opresc. “Hai , inca 2 minute. Inca putin.” Si de fiecare data dupa acel moment in care vreau sa renunt, reusesc sa ma mobilizez si sa mai fac inca 20 de minute de cardio.
La fel cu abdomenele, care sunt ‘criminale’ in zilele in care sunt obosita. Respir profund si imi doresc sa pot sa termin seria de 20, nu ma gandesc la cate mai am pana la 220.
Spunandu-I lui Michael despre experienta mea, mi-a povestit o anecdota din armata. Era la un antrenament la baza din Fort Ord California. Sergentul Major Rudd alerga impreuna cu plutonul intr-o cursa de 8 mile [aproximativ 13 kilometri] si Michael simtea ca isi da duhul. Era pe punctul sa renunte cand sergentul s-a apropiat de el si i-a suierat printre dinti: “Don’t give up, soldier! Don’t forget what I told you! Take it one step at a time!” [Nu renunta, soldat! Nu uita ce ti-am spus! Ia-o pas cu pas!]
Deci, draga mea, dragul meu, TAKE IT ONE STEP AT A TIME si nu te gandi mai departe pana cand miscarea este a doua ta natura si te umple de euforie!
Sa ai pofta de miscare!
Daniela Fugaru Kammrath
Leave a Reply
haha, asa fac si eu cand merg la sala ( de 8 luni deja, sunt mandra!). pas cu pas. daca as constientiza numarul total al abdomenelor, mi s-ar parea urias. asa, unul cate unul, e ok
Felicitari, Daniela! Si nu numai pentru acest articol!
Tocmai ma plangeam ca am inceput dieta de o saptamana, dar tot aman exercitiile. Datorita tie chiar am pofta de miscare (imi place Tae-Bo).
Multumesc!
La ce ora mergi la servici , 22,00 bei un schnaps si la 01,30 probabil in pat . Si lasa-ma sa ghicesc cistigi 2.000.000 (bani seriosi nu maruntis lei , leva,forinti )pe luna ca faci sport plus primele.
@Silvioara, par cu pas pe banda sau cand platesti abonamentul. M-ai facut sa rad!
@Carmen, ma bucur ca te-am inspirat! Iti tin pumnii! Scrie-mi cum merge cu antrenamentele.
@Smart O, sunt la birou in fiecare dimineata, cu mici exceptii, intre 9:00 si 9:30. Incerc sa merg la culcare inainte de ora 11:00. Nu beau in perioada asta de dieta alcool, numai apa plata si ceaiuri verde si de plante. Nu am 2.000.000 de ce-or-fi-ei salariu pe luna inca, dar sper sa ajung la asta inainte de pensionare. Te tin la curent. Tu faci sport? Asta ca sa revin la subiectul postarii. Sanatate!
Credeam ca doar eu ma mint cu “inca un minut, inca un minut” cand fac sport
De euforia sportivului ma bucur si eu, e o senzatie mai delicioasa decat o ciocolata cu biscuite si frisca.
Mi-a parut bine sa te citesc, Daniela.
@iulica, multumesc. ‘Minciunile’ astea sunt intr-adevar foarte utile. E ceea ce face si un trainer cu tine, daca ai incercat sa lucrezi cu un trainer. Esti mai tare ca mine, recunosc: iubesc prajiturile la fel de mult ca starea de euforie data de sport!
Acest articol chiar si-a atins scopul (cel putin in cazul meu)! A fost \”branciul\” de care aveam nevoie. Multumesc, inca o data, Daniela!
Acum fac zilnic Tae-Bo timp de 40 de minute (urmarind cu atentie filmul din PC) si ma gandesc ca in timp sa maresc intervalul si o sa alternez zilele cu alt gen de exercitii (cam asta am invatat din tot ce citesc eu de pe aici). Pe vremuri aveam posibilitatea sa merg si la sala, in cadru organizat, imi placea foarte mult - acum fac asta acasa, antrenandu-mi si baietii (de 10 si 5 ani)! Mai am de dat jos 28 din 35 (kg in plus!), dar merg inainte!
Numai bine tuturor!