Sportul- o chestiune de vointa

Chiar daca am o forma fizica buna, nu m-am antrenat in alergari si nu mi-a placut niciodata foarte tare sa alerg.  Cand jucam volei la Rapid alergarea era cea mai chinuitoare proba pentru mine.  Sambata am alergat cam 700-800 de metri si apoi am decis sa continui sa merg intr-un ritm foarte alert.  Am terminat cursa printre ultimii, bineinteles, dar pentru mine important era sa o duc la bun sfarsit.  Inca am febra musculara la picioare, chiar daca astazi m-am antrenat 35 de minute pe Nordick Track si am facut 100 de abdomene.

Astazi, la conferinta de presa de lansare a Bucharest Marathon 2010, evenimentul creat de prietena mea campioana olimpica Valeria Racila von Groningen, am vorbit cu baietii inimosi de la RoClub Marathon.  Ne-au invitat [pe mine si pe tine] sa ne antrenam cu ei in fiecare sambata dimineata pentru maratonul din octombrie.  Initial m-am gandit, neah, nu voi alerga niciodata un maraton pentru ca… nu ma dau in vant dupa alergare.  Apoi am realizat ca alergarea este ca oricare alt lucru pe care ti-l doresti sa il faci si habar nu ai daca ai determinarea sa il duci la bun sfarsit.  E o proba de vointa!  Nu are nici o legatura cu timpul sau cu varsta.  Cu situatia materiala sau cu tara in care traiesti.

Pentru tine, ca si pentru fiecare din noi, conteaza numai ce sport faci cu placere si care sunt limitele pe care ti le depasesti in fiecare zi prin sport.

Daniela Fugaru Kammrath, df@121.ro