Postat de Daniela in
Timp liber pe data de 1 Martie 2007 |
nici un comentariu |
373 afisariIn fiecare an ma plimb printre tarabele cu martisoare de la Piata Romana si observ. Imi place sa vad cum “evoluam” cultural ca popor, ce ne propun artistii si negustorii ca modele de martisoare. Pentru mine si acesta este un fel de barometru, ca, vorba mamei, daca nu s-ar cumpara, n-ar mai vinde, nu? Anul acesta vanzatori sunt tacuti, mai putini vocali ca in alti ani. Nu il uit pe tipul de anul trecut cu omuletii parosi cu picioare de lut care striga din rarunchi: “Martisoaaare, martisoaare, neamule! Vino la martisoaaaare!” Probabil ca n-a atras nici metoda lui de “marketing si reclama”, nici produsul! S-a dus!
In mintea mea martisoarele sunt niste obiecte inocente si gingase, simbol firav al conexiunii sufletesti dintre cel care ofera si cea care primeste. Teoretic! Pentru ca, vorba Anei in articolul Martisorul preferat, multe martisoare devin purtatorul unor mesaje ascunse si neimpartasite pana atunci, sau poate chiar o obligatie.
Oricum, dincolo de imboldul care a pornit resortul generozitatii personajului masculin din viata ta, bucura-te de el si poarta-l! Cum scria si Petra, martisorul e magic. Poarta-l sa iti aduca noroc!
Leave a Reply
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
