oameni de pene

Saptamanile trecute scria Ana in mesajul din sticla despre lucrurile care ne poarta noroc.
De mica am crescut cu credinta ca orice pana pe care o gaseam imi purta noroc. Aproape ca uitasem pana intr-o dimineata de mai la mare.
Soarele rasarise de putina vreme. Era umed si racoare. Ghidul care ne ajuta sa ne exploram starile interioare ne-a dat ca tema se ne plimbam pe imensitatea plajei. Trebuia sa ne rupem de grup, sa ne adancim in sinele nostru si sa calatorim pe plaja in cautarea unui obiect care sa aiba un mesaj despre sanatatea noastra.
Pentru cineva la inceputul initierii tema poate parea bizara. Ne-am conformat. Mergeam prin nisipul umed si ma gandeam ca nici unul dintre lucrurile pe care le vad in fata mea nu are mesaj petnru mine. Imi plac foarte mult scoicile asa ca, natural am incept sa ma uit dupa scoici. Am vazut o scoica mare , frumoasa… m-am apropiat de ea si de indata ce am incercat sa o ating, mi-am dat seama ca nu este obiectul pe care il caut. Cativa pasi mai incolo am zarit un fulg alb, foarte alb si foarte firav. L-am ridicat fara prea multa ezitare. Credinta din copilarie a revenit in sufletul meu. M-am intors la grup. Ma uitam pe rand la obiectele pe acre le adusesera cei din jurul meu… scoici, pietre, leme uscate, pene… Cel mai mult m-au impresionat cei care adusesera plante si flori de la marginea drumului… departe de apa si atat de diferit de toti ceilalti. M-am gandit cum ma aseman eu cu cealata fata care adusese pene… atunci mi-a venit in minte ca ficare om poarta in suflet o ancora… de apa, de pamant, de piatra… Eu sunt dintre oamenii de pene…

One Response to “oameni de pene”

1. Gabriel S. spune:

   3 Octombrie 2005 la 18:27

   foarte frumos

   Răspundeţi

Leave a Reply

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Name (required)

Mail (will not be published) (required)

Website

Codul de securitate *

anunta-ma cand se comenteaza după mine