Postat de Daniela in
Timp liber pe data de 1 Octombrie 2005 |
12 comentarii |
3368 afisariAstazi fiind sambata, Bucurestiul pare putin adormit; aveam chef de mers pe jos, asa ca am pornit din Banu Manta spre Piata Victoriei pe jos. Vremea placuta de toamna ma imbia la mers agale. Din pacate avem in brate 2 dosare mari, geanta plina de 1001 de lucruri care mai de care mai “utile”, apropo de articolul Anei http://www.121.ro/content/show_article.php3?article_id=3112&page_nr=1 , umbrela si o punga de mere verzi crocante si dolofane. In plus, m-am oprit apoi in Mega Image sa mai cumpar 2-3 lucruri uitate dimineata cand am fost la cumparaturi cu masina! Hahaha Cu inca 2 plase in brate, ca o adevarata femeie roamnca ce sunt, ma indrept spre Victoriei, dar cand vad tramvaiul 34 suierand la curba de la Irish Pub, ma razgandesc si ma opresc in statie.
Urc in tramvai, sunt sumedenie de locuri goale, dar cum eu merg doar 2 statii, ma asez in spatele tramvaiului si imi “revars” incarcatura pe dulapiorul metalic.
Cobor la statia Roma, la stop si observ sumedenia de masini care gonesc catre Stefan cel Mare sa prinda culoarea verde a semaforului. Altfel probabil ca nu observam ca e verde. De la sfarsitul refugiului vad o tipa cu tocuri de 8 fugind sa prinda tramvaiul. Ma uit la semaforul din nou si vad ca e verde, dar tramvaiul nu porneste din statie. Tipa continua sa fuga, ma astept ca tramvaiul sa inchida usile si sa plece, asa cum am vazut de nenumarate ori pana acum.
Uit sa ma dor mainile de la plase si raman sa urmaresc cum se desfasoara scena: tipa continua sa fuga, refugiul de pietoni pare ca nu se mai termina, tramvaiul o asteapta, ea se urca, se inchid usile si semaforul se schimba in galben.
Am ramas pur si simplu socata de faptul ca vatmanul a asteptat si nu a inchis usile nepasator ca sa prinda culoarea verde. Mi-a fost apoi rusine de asteptarile mele fata de omul respectiv si mi-a dat seama de cat de saraca e viata atunci cand ai doar asteptari negative de la cei care te inconjoara sau cu care intri in contact! Am simtit nevoia sa ii cer scuze, dar plecase! Imi cer scuze ca te-am subestimat, domnule sau doamna vatman!
Leave a Reply
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
Nu vreau sa par carcotasa dar daca tipa respectiva arata si bine avea toate atuurile ca domnul vatman sa opreasca pentru ea:)desi se mai intampla si minuni!
Eu cred ca miracol este faptul ca tu ai avut ochi pentru el.
Dealtfel, miracolele ne inconjoara la tot pasul si eu cred ca in fiecare zi Universul intreg asteapta cu nerabdare ca noi sa incepem in sfarsit sa vedem miracolele …
Fetelor…va uitati pur si simplu la PREA multe filme siropoase si prea tare va chinuiti sa intrati in sabloane… Vai tuuuu! Un miracol ca vatmanul a oprit si a asteptat-o pe tipa… Mi se pare ca voi cautati miracole la orice colt de strada. Adevarul este ca sunt destui vatmani si sofer care asteapta pe cate un disperat/a alergator sa urce. La fel cum exista si badarani nenorociti care nici nu mai lasa lumea sa urce pentru ca ori se VA face verde in 5 secunde ori respectiva persoana are un baston care face “ascensiunea spre supremul mijloc de locomotie condus de Zeul soselelor si al sinelor” foarte inceata. Astea sunt facts of life…Da’ de aici si pana la: “Imi cer scuze ca te-am subestimat, domnule sau doamna vatman!” Sa fim seriosi… Nu vreau sa fiu malitioasa, dar m-a bufnit rasul cand am citit mai ales ultima fraza. Nu cautati cu orice pret miracole … Pentru asta o avem pe Ardeia Marin. :(((
Este opinia ta si ai dreptul la ea.
Eu am dreptul la miracole. Nu le caut. Doar le primesc.
Sa-ti povestesc si eu cat de stupefiata sunt de cel putin 2 ori pe saptamana: vatmanitele in general…ma vad alergand cu un copil in brate (nu alerg de nebuna ci pentru ca intarzii la serviciu …..trebuie sa mai las si baiatul la gradi), ajung langa usa si, stupoare…….imi inchid usa. Zic ceva printre dinti iar baiatul ma intreaba ce inseamna…….
Ai dreptate …e un miracol ca mai exista si astfel de oameni
Julia, Murphy spunea sa nu crezi in miracole, ci sa te bazezi pe ele. Daca nu ar exista miracole, viata mea ar fi mai searbada. Recunoasterea este o modalitate incredibil de puternica pentru a-i aprecia pe cei din jur! Daca ma las prada cinismului, ma afund in mocirla negativismului si a lucrurilor mici. Imi place maretia si ma inspira!
“Murphy spunea sa nu crezi in miracole, ci sa te bazezi pe ele. Daca nu ar exista miracole, viata mea ar fi mai searbada. (…) Daca ma las prada cinismului, ma afund in mocirla negativismului si a lucrurilor mici. Imi place maretia si ma inspira!”
Wooow, esti sigura ca Murphy zicea chestia asta??? Murphy care mai zicea de asemenea si ca daca o felie de paine pe care ai intins niste unt, va cadea in mod sigur pe partea cu untul? Cui nu-i place maretia, draga Daniela? Spune-mi tu mie pe cine nu inspira? Dar sincer, un gest ca ala nu mi se pare chiar maret. E vorba de anumite chestii aleatorii care se intampla… sau nu. Vatmanul putea sa nu o lase pe fata sa urce…Big deal!!! Oricum, ma bucur ca o parere opusa este respectata aici si pentru asta va multumesc! Si nu, va rog, nu o luati ca pe un miracol…Uneori chiar si cei mai incapatanati multumesc.
Penibil asa zisul articol. Daca autoarea ar circula mai des cu tramvaiul ar observa ca acest gen de miracol - nu stiu de ce-l considera un miracol - se intampla f des.
NU avea ce cauta acest articol pe acest site.
Subscriu in totalitate… E penibil si nu face decat sa acrediteze ideea ca femeile sunt creaturi lipsite de sare si piper, care traiesc cu miracole de mucava…Si se mai mira ca barbatii cauta altceva! Bleahhh…
E hilar si trist in acelasi timp. Fara a fi o feminista, cred ca uneori femeia ar fi bine sa stie sa mai dea si cu “pumnul”, nu sa se lase la mila “miracolului de pe linia 34″. Sau pur si simplu sa plece mai devreme de acasa, ca sa nu mai fie nevoie sa alerge dupa miracole, ha ha ha…
E interesant :: pentru ca m-am minunat de faptul ca vatmanul a asteptat-o pe tipa sa urce (apropo, nu era nici Pamela Anderson, nici Angelina Jolie), ai tras concluzia ca femeile sunt lipsite de sare si piper. Oricum, intr-o pagina de jurnal personal este posibil sa gasiti lucruri care sa nu fie “ca voi”!
asa-i…hai s-o lasam cum a picat! Oricum daca stam sa contabilizam parerile pro si contra referitoare la acest articol… cele contra predomina. Have a nice life!
Articolul enunta o idee simpla, dar fundamentala: ca in societatea in care traim omenia si respectul fata de ceilalti (mai ales fata de necunoscuti) au ajuns a fi percepute ca un “miracol”, ca o flagranta “exceptie de la regula”. Acesta este, din pacate, tristul adevar. Iar comentariile negative de mai sus demonstreaza cu prisosinta acest lucru: ca multi dintre noi nu sintem in stare sa criticam un articol fara a-l jigni (direct sau indirect) pe autor, nu sintem capabili sa ne enuntam opiniile cu bun simt si cu respect fata de cei ce au pareri contrare parerilor noastre.
Nu este de mirare ca articolul nu a fost inteles de toata lumea. Vatmanul care inchide unei femei grabite usa in nas si cei care hulesc parerile altora se incadreaza in aceeasi categorie de oameni.