Postat de Angartha in
Timp liber pe data de 28 Septembrie 2005 |
un comentariu |
815 afisariAm avut cateva vise in ultimele nopti. Primele vise dupa multa vreme. Semanau cumva cu visele din copilarie. Si in toate visele calatoream.
M-am oprit din realitate pentru o clipa. Ma gandesc la semnificatia calatoriei.
In povesti exista intotdeauna o calatorie in care personajele au parte de lucruri minunate si la capatul careia se regasesc transformate… mai bune, mai puternice.
Poate ca acesta este sensul calatoriei din vis.
Oare ar fi cu putinta o calatorie in realitate, in viata mea in care lucruri magice, cu adevarat magice sa se intample?
Leave a Reply
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
Imi amintesc ca atunci cand am citit “Tinerete fara batranete si viata fara de moarte” am avut un soc. Eram mica si viata mi se parea o jucarie frumoasa care nu se va strica niciodata; aveam o banuiala totusi, ca ceva s-ar putea intampla, dar daca eu nu fac nimic rau sau gresit, nu se va intampla.
Fat Frumos a ales sa faca acea calatorie, la capatul careia il astepta batranetea si moartea- atat de reale! Cum a ales totusi sa puna capat vietii fericite si fara sfarsit pe care o avea, si sa primeasca in schimb nimic?
Parintii mei mi-au vazut deruta si zambetul lor mi-a dat speranta: inseamna ca nu e chiar atat de rau sa mori! Dar moartea e greu de acceptat in visele nesfarsite, minunate, continue ale unui copil care e pe deplin convins ca adultii se insala amarnic si ca zanele chiar exista.
Nu am uitat nici acum senzatia pe care am avut-o atunci, a fost una dintre cele mai puternice trairi din viata mea, si o regasesc cu nostalgie la copilul meu. Si probabil ca am acelasi zambet, ca al parintilor mei atunci, cu multi ani in urma.