Postat de cristina b. in
Timp liber pe data de 23 August 2005 |
4 comentarii |
489 afisariAcum doua saptamini ma suna un prieten, redactor sef la o revista de barbati ce urmeaza sa apara in toamna, sa-mi ceara numarul de telefon al fetei unuia dintre cei mai importanti oameni din tara.
- Il am in calculator, iti dau un sms cu el in citeva clipe, spun eu zimbitoare.
Deschid folderul contacte, scriu numarul in telefon si ma gindesc ca ultima data telefonul de connex al amicului asta al meu, era defect, asa ca mai bine sa-I trimit pe numarul de orange care e telefonul nou pe care l-a primit de la pravalie.
O saptamina mai tirziu:
- Nu mi-ai trimis numarul ala de telefon, imi zice domnul in cauza.
- Ba da. Pe bune. Imediat dupa ce am vorbit, prin sms.
Verific numarul si constat ca 2 era incurcat cu 4 si ca am trimis un numar de telefon, pentru care probabil ca acum ma injura spp-ul, catre un adrisant necunoscut.
Incerc sa-mi repar greseala si sun la numarul catre care a plecat sms-ul:
- Buna ziua, ati primit un sms saptamina trecuta cu un numar de telefon si cu numele proprietarului.
La telefon o voce de tinara rusinata dar amuzata de introducerea mea lunga de vreo trei minute in care ea a apucat sa spuna buna ziua iar eu am spus cum ma cheama, unde lucrez si mi-am cerut scuze de vreo 3 ori ca sa o conving sa nu sune la numarul pe care-l primise si nici sa nu-l dea altcuiva.
- Stati fara grija, mi-am dat seama ca era o greseala. Mie nu-mi trebuia numarul ala.
Inchid telefonul si strig: sunt varzaaaaaa!
*
Imi aduc instantaneu aminte cum intr-o seara am constatat ca nu mai am telefonul mobil, am crezut ca l-am pierdut sau mi s-a furat, am alergat in noapte la un telefon public sa-I sun pe baietii de la connex ca sa-mi inchid cartela, dimineata m-am trezit ca floarea soarelui, m-am oprit la un magazin, mi-am luat alt telefon, alta cartela (tot cu numarul meu, slava Domnului), iar 10 min mai tirziu cind am ajuns in birou, am constatat ca imi uitasem telefonul in redactie si ca era bine mercic. Asa ca, din nici un telefon si lacrimile mele de disperare ca mi-am pierdut agenda cu numere, brusc aveam doua si n-aveam ce sa fac cu amindoua.
Intre timp, unul l-am facut cadou.
Anyway, sunt varzaaaaa.
*
Duminica am facut curatenie intr-o debara. De fapt, in singura mea debara. Intre pungile cu lucruri care tre sa plece catre mama ca sa le dea de pomana tinerelor de pe strada ei, am gasit o pungutza cocheta de la mango cu o pereche de pantaloni care mai aveau inca eticheta pe ei.
Ii desfac, ii analizez, imi plac, dar nu-mi aduc aminte cind i-am cumparat (oricum anul asta nu i-am achizitionat), nici de ce naiba stau intre lucrurile vechi, nu i-am purtat niciodata si mai grav, nici macar nu m-am adus aminte sa-i despachetez.
Sunt varzaaaa!
Am nevoie de un concediu, dar o sa am parte de el abia la sfirsitul lui septembrie 
Pina atunci ma consolez ca in fiecare din intimplarile din viata noastra se afla o resursa de amuzament si ma apuc sa citesc documentarea despre Helen Fielding, duduia care a creat-o pe Bridget Jones, ca o sa avem nevoie la revista.
*
Ieri m-am imbracat cu pantalonii cei noi. Desi i-am cumparat acum cel putin un an, mai incap in ei. Iar asta e o veste buna.
Leave a Reply
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
Sunt de putina vreme pe 121, dar de cate ori citesc randurile tale simt cum mi se reincarca bateriile. “Concediu placut” si ma inscriu in grupul celor care cred ca umorul e salvarea din toate situatiile, fie ele ciudate sau penibile. Imi propusesem sa dau cateva exemple din viata mea, dar mi-am amintit un banc dragut…din realitate.
PS: Cristina daca vei scrie o carte, te rog anunta-ma …voi fi prima care o voi cumpara!Ai talent cu carul.
O MARE personalitate romanesca intr-un hotel de 5***** din Londra. Suna la Room Service si zice:” tu tii to to to to”. Receptionista jenata si stresata ca nu intelege VIP-ul se intereseaza rapid ce a vrut sa spuna. Mesajul era “2 tea to 222″. V-as zice numele “pres”-ului care vb engleza …dar nu se face pentru doua ceaiuri
multzam mult. iara m-am rushinat.
Da, numele lui este Iliescu. Ups, am “revelat” secretul. Insa faza e veche rau.
mi-a placut foarte mult jurnalul cristinei,m-am amuzat foarte tare mai ales cand a incurcat destinatarii sms-ului,dar sa stii draga cris.ca nu esti o varza,oricine poate gresi.dar sunt curioasa ce a zis doamna la care i-ai trimis din gresala sms-ul cu nr.respectiv.