Postat de Gabriel S. in Timp liber pe data de 25 August 2005 | 7 comentarii | 520 afisari
Pentru ca am vazut ca exista atatea albinute in jurul florii “iubire” am zis sa ma scriu ceva despre iubire. Nu chiar iubire ci mai mult ideea de a te darui … Si am pornit de la dihotomia din om. Esti acasa, esti cu sotia, cu copilul, te daruiesti, te simti bine si apoi vine dimineata …..mergi la servici, trebuie sa fii eficient, vorbesti scurt, pentru orice contract incerci sa obtii cat mai mult. Nu te intereseaza cine perde atata timp cat tu castigi. Opa! Sunt doua borcane diferite sau mi se pare ……….Oare nu cumva in noi au loc transferuri dintr-o parte in alta pentru ca totusi nu suntem un borcan mare cu doua incaperi distincte, una de bomboane si una cu piper!? Suntem doi in unu sau suntem unul, nedivizibil?……. Cat de generosi, frumosi ne invata businessul in care lucram sa fim? Cati agenti de vanzari isi termina treaba dupa ce au iesit pe usa biroului? Oare nu-si negociaza ei mai bine partenerul, placerile etc Sau daca esti furnizor nu ajungi furnizor si in dragoste!? De ce ajung foarte multi oameni de afaceri de succes sa se desparta!? Si pentru ca asa stau lucrurile este usor sa verifici incurcand borcanele, sa daruiesti la servici si sa faci comert cu sentimente acasa!? Ar exista intrebari:Cat costa draogostea? O vindeti la bucata sau cu butoiul? Si invers la client: Vrei sa impartim profitul? Da-mi putin biroul tau ptr ca am nevoie de el? Dar stii ce: da-mi-l definitiv ca tu iti iei altul! …………
Capitalismul ecomnomic il desfiinteaza pe individ aproape la fel ca si socialismul…woops, ce am zis ! Da, cred ca daca cele doua lumi ar fi negociat valorile si nu ar fi castigat una in detrimentul celeilalte ar fi fost altceva!? Poate nu ne mai trezeam ca iubirea ne deranjeaza dimineata la servici!?
7 Responses to “Iubirea te deranjeaza dimineata la servici !?”
E interesant ca nu sunt comentarii aici; poate sunt prea multe teme deschise….
Dihotomie, zici? Cred ca omul obisnuit e mai mult decat o replica a lui Janus, cel cu doua fete. Si nu numai in ceea ce priveste paralela “cel de acasa” cu “cel de la birou”.
Exista mai multe aspecte ale personalitatii pe care le folosim in mod defensiv si inconstient, din pur instinct de autoconservare, si asta chiar intr-un singur plan: sa zicem….la birou.
Sunt dimineti cand, desi am ajuns la birou si stiu ca ma asteapta o noua zi de munca in care trebuie sa fiu o buna profesionista, totusi nu ma pot desprinde de o imagine care ma inspira si, in combinatie cu aroma cafelei, imi schimba tonalitatea cu care raspund la telefonul unui client, folosind de fapt aceleasi cuvinte stereotipe la care ma obliga eticheta, dar….sunt altcineva, in clipa aceea, pentru ca nu vreau sa abandonez starea de bine.
Dar asta o stiu numai eu, probabil ca acel client habar n-are si nici nu e indicat sa aiba cunostinta de trairile mele ascunse.
Nu stiu daca e bine sa lasi iubirea sa te conduca in relatia cu partenerul de afaceri, mi se pare un pic comica asocierea, pur si simplu pentru ca legile de baza sunt altele in afaceri. Daca acestor legi le introducem variabila “iubire”, in cel mai larg sens al acestui cuvant, cred ca ne vom trezi undeva pe un teren neexplorat, fara busola si fara a avea macar un briceag.
Iubirea este prea fragila ca sa-i ceri sa-ti aduca profit.
Si, din moment ce secole intregi de experienta in domeniul economic au demonstrat ca afacerile nu fac casa buna cu sentimentele, nu vad de ce am incerca sa demonstram contrariul, noi, cetateni onesti fiind.
Asa, poate doar ca exercitiu de imaginatie….
nu conteaza daca e expolrat sau nu , conteaza ce simti! si mai conteaza ca omul nu este divizibil………..ca se controleaza e cu totul altceva……si daca ai invatat de la ceilalti pe care i-ai gasit la birou si ei au invatat de la altii care erau acolo asta nu inseamna ca e cel mai bun lucru ………. si daca in istorie nu este un caz asta nu inseamna ca este incorect…..si toate lucrurile incep cu un exercitiu de imaginatie.
Oho! Ce de “nu”-uri….
Afacerile sunt afaceri. Punct. N-au de-a face cu dragostea. Poate doar cu dragostea de bani, care este un tip cu totul si cu totul aparte de dragoste. Poti sa experimentezi daca vrei, cum e sa faci afaceri cu inima, in loc de cap, dar eu zic sa te pregatesti de faliment…..
ce logica ai …super!!! ….dar cata imaginatie iti mai trebuie ca sa intelegi ce am zis.. ideea este sa imprumuti ce este bun din cele doua lumi si sa incerci o armonie….. si o lege de baza a negocierii este ca in situatia in care s-a negociat bine ambii parteneri ies in castig in si pe termen scurt si mai ales pe termen lung…e baza relatiilor inbtr parteneri de afaceri…Si oare a ce-ti seamana!? termen lung?partenerii castiga amandoi? eventula scot un produs nou impreuna?…. aa!familie. cuplu fericit!
Textul era de natura sa includa mai mult latura umana in business.. si sa vedem oprtunitatile dar si pericolele, pct slabe dar si pct forte si in business si in viata privata pe care nu prea poti sa le imparti…
Am auzit o statistica: barbatii care muncesc la servici(consuma multe calorii) sunt si cei care fac sex mai mult. Asa e si aici: cine are o viata privata echilibrata si armonioasa are si o viata profesionala plina…
Gabriel… imi plac topicurile initiate de tine…
pe chestia cu slujba si familia am gasit un articol (intr-o revista economica americana parca) ce se numea “altruism in the family and selfishness in the marketplace”.
Diferenta dintre familie si mediul de afaceri este increderea in partener si in faptul ca si acesta va coopera. Nu poti sti niciodata intr-o afacere bazata pe dorinta de profit daca partenerii nu vor incerca sa te pacaleasca. Pe de alta parte e normal ca in familie sa ai macar putina incredere… si din aceasta cauza lucrurile merg mai bine.
PS: Da putem invata ca daca vom coopera va fi mai bine pentru toti dar din pacate tot echilibrul se rupe atunci cand unul incepe sa triseze…. la fel ca si in familie…
Hahahaha…da’ ce te-ai mai suparat, draga Gabriel!”Produsul nou” m-a impresionat cel mai tare, si mi-a placut si tonul neutru al lui Razvan. Logica mea are si ea, ca orice tine de individ, limitele ei. Multumesc ca ai fost un gentleman si mi le-ai subliniat pe ale mele, foarte modeste de altfel.
By the way…..Studiul acela era despre barbatii care fac munca fizica.
nu m-am suparat dar prefer sa construim prin comentarii si ca dovada ca se poate sta comentariul lui Razvan. Tot din afaceri cand tu ataci vei obtine aceeasi reactie si de la partener instantaneu indiferent daca ai sau nu dreptate….
despre sheblogs
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
E interesant ca nu sunt comentarii aici; poate sunt prea multe teme deschise….
Dihotomie, zici? Cred ca omul obisnuit e mai mult decat o replica a lui Janus, cel cu doua fete. Si nu numai in ceea ce priveste paralela “cel de acasa” cu “cel de la birou”.
Exista mai multe aspecte ale personalitatii pe care le folosim in mod defensiv si inconstient, din pur instinct de autoconservare, si asta chiar intr-un singur plan: sa zicem….la birou.
Sunt dimineti cand, desi am ajuns la birou si stiu ca ma asteapta o noua zi de munca in care trebuie sa fiu o buna profesionista, totusi nu ma pot desprinde de o imagine care ma inspira si, in combinatie cu aroma cafelei, imi schimba tonalitatea cu care raspund la telefonul unui client, folosind de fapt aceleasi cuvinte stereotipe la care ma obliga eticheta, dar….sunt altcineva, in clipa aceea, pentru ca nu vreau sa abandonez starea de bine.
Dar asta o stiu numai eu, probabil ca acel client habar n-are si nici nu e indicat sa aiba cunostinta de trairile mele ascunse.
Nu stiu daca e bine sa lasi iubirea sa te conduca in relatia cu partenerul de afaceri, mi se pare un pic comica asocierea, pur si simplu pentru ca legile de baza sunt altele in afaceri. Daca acestor legi le introducem variabila “iubire”, in cel mai larg sens al acestui cuvant, cred ca ne vom trezi undeva pe un teren neexplorat, fara busola si fara a avea macar un briceag.
Iubirea este prea fragila ca sa-i ceri sa-ti aduca profit.
Si, din moment ce secole intregi de experienta in domeniul economic au demonstrat ca afacerile nu fac casa buna cu sentimentele, nu vad de ce am incerca sa demonstram contrariul, noi, cetateni onesti fiind.
Asa, poate doar ca exercitiu de imaginatie….
nu conteaza daca e expolrat sau nu , conteaza ce simti! si mai conteaza ca omul nu este divizibil………..ca se controleaza e cu totul altceva……si daca ai invatat de la ceilalti pe care i-ai gasit la birou si ei au invatat de la altii care erau acolo asta nu inseamna ca e cel mai bun lucru ………. si daca in istorie nu este un caz asta nu inseamna ca este incorect…..si toate lucrurile incep cu un exercitiu de imaginatie.
dar poate mai auzim si alte pareri… ce zici Dazz?
Oho! Ce de “nu”-uri….
Afacerile sunt afaceri. Punct. N-au de-a face cu dragostea. Poate doar cu dragostea de bani, care este un tip cu totul si cu totul aparte de dragoste. Poti sa experimentezi daca vrei, cum e sa faci afaceri cu inima, in loc de cap, dar eu zic sa te pregatesti de faliment…..
Dazz,
ce logica ai …super!!! ….dar cata imaginatie iti mai trebuie ca sa intelegi ce am zis.. ideea este sa imprumuti ce este bun din cele doua lumi si sa incerci o armonie….. si o lege de baza a negocierii este ca in situatia in care s-a negociat bine ambii parteneri ies in castig in si pe termen scurt si mai ales pe termen lung…e baza relatiilor inbtr parteneri de afaceri…Si oare a ce-ti seamana!? termen lung?partenerii castiga amandoi? eventula scot un produs nou impreuna?…. aa!familie. cuplu fericit!
Textul era de natura sa includa mai mult latura umana in business.. si sa vedem oprtunitatile dar si pericolele, pct slabe dar si pct forte si in business si in viata privata pe care nu prea poti sa le imparti…
Am auzit o statistica: barbatii care muncesc la servici(consuma multe calorii) sunt si cei care fac sex mai mult. Asa e si aici: cine are o viata privata echilibrata si armonioasa are si o viata profesionala plina…
pa…
Gabriel… imi plac topicurile initiate de tine…
pe chestia cu slujba si familia am gasit un articol (intr-o revista economica americana parca) ce se numea “altruism in the family and selfishness in the marketplace”.
Diferenta dintre familie si mediul de afaceri este increderea in partener si in faptul ca si acesta va coopera. Nu poti sti niciodata intr-o afacere bazata pe dorinta de profit daca partenerii nu vor incerca sa te pacaleasca. Pe de alta parte e normal ca in familie sa ai macar putina incredere… si din aceasta cauza lucrurile merg mai bine.
PS: Da putem invata ca daca vom coopera va fi mai bine pentru toti dar din pacate tot echilibrul se rupe atunci cand unul incepe sa triseze…. la fel ca si in familie…
Hahahaha…da’ ce te-ai mai suparat, draga Gabriel!”Produsul nou” m-a impresionat cel mai tare, si mi-a placut si tonul neutru al lui Razvan. Logica mea are si ea, ca orice tine de individ, limitele ei. Multumesc ca ai fost un gentleman si mi le-ai subliniat pe ale mele, foarte modeste de altfel.
By the way…..Studiul acela era despre barbatii care fac munca fizica.
Dazz
nu m-am suparat dar prefer sa construim prin comentarii si ca dovada ca se poate sta comentariul lui Razvan. Tot din afaceri cand tu ataci vei obtine aceeasi reactie si de la partener instantaneu indiferent daca ai sau nu dreptate….