Postat de Gabriel S. in
Timp liber pe data de 19 August 2005 |
2 comentarii |
427 afisariNu as fi vrut sa scriu despre asa ceva mai ales ca am avut o seara si o noapte de vis - bebele a dormit pentru prima data 7 ore legate si aseara dupa jogging am hoatarat lucruri mari – dar nu ai cum sa surpinzi viata intr-un plan, viata te suprinde ea pe tine! Asa ca dis de dimineata cand altii asculta cocosul si se holbeaza la rasaritul de soare am mai gasit o mostra din filozofia: fiecare dintre noi este un invadator. Incercam sa-i facem pe ceilalti sa ne asculte
Si sa ne urmeze ordinele. Gradul nostru de toleranta are atatea limite incat ajustarea fata de ceilalti tiunde permanent catre 0! Glumesc! Eu ma schimb in fiecare zi influentat de ceilalti dar ,fara gluma, niciodata nu am senzatia ca o fac suficient de bine!
Cred ca e normal sa-ti aperi punctul de vedere! Sa vezi in defectele tale calitati si in calitatile celoralati defecte! E in natura noastra sa negam ceea ce nu putem controla! Ce obtinem? Mici dictatori care dam din minute si ne scoatem ochii din orbite ca ceilalti sa ne inteleaga macar o data pct nostru de vedere!
Cateodata chestia asta nu se intampla si nu o vedem atat de evident dar vin zile in care vrei sa fii un ghetar urias si sa lovesti in toti titancii care vor sa-ti bage filosofia lor pe gat, asa subtil sa ia apa si sas te lase in pace cu spiridusii lor pentru ca ii ai si tu pe ai tai!
Daca nu ai simtit asa ceva cred ca esti cel mai tolerant om de pe pamant si ar tb sa mergi prin lume sa vorbesti despre asta sa ne scapi si pe noi pacatosii…!
Si pentru ca ieri am vazut o chestie oribila despre Stalin, cel mai mare dictator unde oamenii, pardoxal au inceput sa creada ca “tatucul” este cel care le luase libertatea cred ca si noi ajungem sa-i apreciem cel mai mult pe “cei consecventi in ideile lor” dar ca si altcineva pe care-l citez aici este ca “in momentul in care cineva e prea otelit in pct sau de convingere” e deja ceva ce merita ocolit.
Apara-te de muste si de cei incapatanti in convingerile lor! Si pentru ca stiu ca asta este doar o varianta a unei versiuni valabila intrutotul doar pentru un sigur om cer iertare oamenilor toleranti!
Leave a Reply
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
Hehehe! Ai citit James Redfield? Dragutza chestia cu “teatrul de control”… adica modul in care fiecare dintre noi interactioneaza cu ceilalti cu scopul de a-si impune punctul de vedere si de a canaliza o anume situatie in interesul propriu. Fara a constientiza acest lucru!
Chiar si cel mai timid dintre oameni incearca de fapt sa-i atraga pe ceilalti in jocul lui, adica sa le trezeasca interesul pentru propria persoana si sa dea un anume curs evenimentelor in derulare la un moment dat.
E in esenta naturii umane dorinta de a influenta evenimentele ce se produc in jur. Toti suntem niste dictatori nedeclarati- de exemplu, fiul meu, care are un stil imbatabil de a obtine ce vrea de la mine, alegandu-si cea mai ingenua mutrisoara si inlaturand dinainte toate posibilele cauze ale vreunei amarate de obiectii din partea mea….
Sunt 2 tipuri de “convingeri”: cele pe care vrem sa le impunem cuiva in asa fel incat sa obtinem un anumit rezultat (caz in care incapatanarea noastra depinde de intensitatea cu care ne dorim acel rezultat) si convingerile formate de-a lungul anilor de viata. Lucruri normale in viata cuiva sunt cel putin ciudate pentru altcineva din cauza altor experiente. Totusi in viata interactionam cu atat de multi oameni incat trebuie sa ne schimbam “normalitatile” in functie si de ei.
Normalitatile stau undeva in memoria pe termen lung care ne influenteaza decisiv comportamentul si sunt greu de corectat… chiar si atunci cand sunt gresite. Intrebarea ar fi cum facem totusi asta?
Poate imi da si mie cineva un raspuns… cum schimbam ceva ce ne dam seama ca nu este bine (la noi si respectiv la altcineva la care tinem)?