Postat de Marina in
Lumea din jur pe data de 29 Iulie 2011 |
nici un comentariu |
770 afisari
Ai venit. Undeva, candva, in trecut. Ai si ramas un timp. Atat cat sa imi zambesti, sa iti zambesc si sa ne luam de mana.
Am mers impreuna. Un timp, doar. Atat cat sa cred ca tu imi vei aduce iubirea. In mintea mea de copila indragostita chiar asa a si fost.
Ne-am iubit. Un timp. Atat cat sa ma saruti si sa cred ca nu va mai fi altul ca tine.Am sperat ca nu vei pleca desi pasii tai se indreptau inca de pe-atunci pe alte drumuri. Sa ma ierti. Nu stiam ce e iubirea. Nici azi nu prea stiu. Azi sper doar ca nu voi mai gresi. Ca atunci cand noaptea va cadea peste trupul meu si al altuia nu ma voi lasa imbatata de propriile-mi ganduri si nu ma voi indragosti din nou…fals, de un altul.
Atunci te-am iubit. Mai mult decat orice. Pe tine…imaginea ta..sau doar amintirea iubirii adevarate pe care toti o caram cu noi, in suflet si in oase, sperand sa o aflam din nou in viata asta. M-am inselat, insa.
Ne-am despartit atunci cand eu credeam ca te iubesc mai tare. Si am sperat tamp ca te vei intoarce. M-am rugat pentru asta. Oare ce-or fi zis ingerii cand or fi vazut o biata nebuna rugandu-se pentru o poveste atat de falsa si muritoare? S-or fi minunat si mi-or fi vegheat somnul atat cat sa uit.
Si am uitat. Dupa un timp. Atat cat tu sa faci drumul inapoi.
Azi stai aici, iar, in fata mea. Jucandu-te cu ceasca de cafea din fata ta, sorbind cand si cand din ea, incercand sa iti gasesti cele mai potrivite cuvinte. Ma vad pe mine, odata, candva, in trecut. Ti-as atinge usor mana, te-as privi in ochi si ti-as spune sa renunti, sa nu te mai chinuiesti. Caci iubirea nu e asa. Cuvintele nu trebuie cautate si nici grimasele studiate. Azi, ma iubesti. Crezi ca ma iubesti exact asa cum credeam eu ca te iubesc atunci. Te inseli. Nu am fost si nu suntem decat doi oameni ce odata s-au intalnit. De ce? Nu stiu..poate doar pentru a intelege ca uneori iubirea este inselatoare…si ca pentru a o gasi trebuie mai intai sa gresesti. Sa iubesti fals, sa pierzi, sa plangi, sa suferi si apoi sa te ridici.
Nu cred ca as putea sa iti spun toate astea in vorbe. Imi ceri ca macar sa fim prieteni. Vad in privirea ta cum iubirea mea de atunci te-a insotit mereu, nu te-a parasit niciodata. Ca tu ti-o amintesti exact asa cum era, nu asa cum e acum. Da, oamenilor le place sa fie iubiti. E placut ca atunci cand esti singur sa iti amintesti ca odata, candva, in trecut, cineva te iubea. Te intorci pentru o clipa si ajungi sa ramai o viata. Asta nu se va intampla, insa cu noi. Pentru ca eu acum stiu ce vreau, iar tu nu poti inca sa iei decizii lucide si finale.
Imi spun in gand ca nu te mai iubesc, ca nu te-am iubit niciodata. Te privesc si, ciudat, o parte din mine isi doreste sa te fi iubit in continuare. Ar fi fost atat de simplu..atat de frumos..dar atat de fals si perfid. Peste un timp voi fi plecat si nu ma voi mai intoarce. Vom apuca din nou pe drumuri diferite. Al meu mai lin, al tau ceva mai sinuos. Sa nu te temi! Nu e decat o perioada. Asa e viata si asa e si dragostea. Sunt sigura ca pana la urma amandoi vom gasi ce ne trebuie. In alte parti, in alte brate si in alte rasarituri de vara. Vei sti atunci ca azi, cand te-am parasit, ti-am daruit de fapt ultima farama ramasa din iubirea schiloada de atunci.
Zgomotul orasului incepe sa ajunga pana la noi. S-au cam terminat clipele de tacere. Tu te foiesti, stiind ca ar trebui sa pleci. Mi-ai cere ceva. Umarul meu…cuvintele mele, zambetul meu ori de cate ori te vei simti singur. Invoci dragostea ce ne-a legat odata nestiind insa ca eu de mult am abandonat-o pe o strada laturalnica a vietii mele. E randul meu sa fac rotocoale imaginare pe marginea cestii de cafea pe jumatate goala. Eu n-am sa-ti fiu prietena. Nu eu sunt cea care trebuie acum sa iti vindece ranile. Nici tu nu ai facut-o. Nu-ti port pica. E doar legea fireasca a lucrurilor. Odata, eu te-am iubit, iar tu ai plecat. Acum, tu ma iubesti, iar eu voi pleca. Spre alte orizonturi si alti oameni, incercand sa imi gasesc adevarata iubire. O sa faci si tu la fel. Dupa ce durerea, singuratatea si amaraciunea vor trece, vei sti ca este singurul drum de urmat.
Ma voi indeparta de tine, asa cum si tu te-ai indepartat atunci, de mult. Si cu toate astea, atunci cand te privesc pentru ultima oara si iti intind mana stiu ca totusi povestea noastra nu a fost una intamplatoare. Iti multumesc ca ai fost acolo, atunci, de mult. Nu as mai fi omul de astazi fara imbratisarile, sarutarile si dragostea ta…asa..falsa, schiloada si insuficienta cum am considerat-o eu. Ne vom regasi, probabil, si intr-un alt rasarit de vara. Cu inimile mai pline si mai fericite. Atunci nu ne vom mai opri pret de o cafea si un zambet. Vom trece unul pe langa altul, atat cat sa ne privim si sa ne amintim ca odata, demult, am trait impreuna o prima iubire.
Marina Rasnoveanu
Leave a Reply
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
