In memoria unei stele

Am urmarit ieri ceremonia de ramas bun in memoria lui Michael Jackson. Nu am putut rata acest moment, era ceva de la care nu as fi putut lipsi. Gratie tehnologiei de astazi, internetului si televiziunii, poti fi in orice loc al lumii in acelasi moment in care evenimentele se intampla, in timp real. Si pot spune ca am fost acolo, am trait emotia unanima de la Staples Center, am primit toata iubirea si recunostinta pe care le-au transmis toti cei care au vorbit despre Michael, pentru Michael, lui Michael.

M-a impresionat gestul familiei Jackson, alegerea lor de a aduce sicriul cu trupul lui Michael in fata fanilor, pentu un ultim omagiu si un ramas bun. Nu a fost usor pentru ei, dar a fost un act de enorma generozitate fata de milioanele de fani care l-au adorat. Am auzit si zvonul potrivit caruia el nu ar fi fost acolo, ca era un sicriu gol… Nu stiu ce sa cred, de fapt nu vreau sa cred asta.

Dincolo de barfe si “stiri” mai mult sau mai putin adevarate, conteaza ce s-a spus, ce au transmis oamenii, cum si l-au amintit pe Michael. Fiecare a adus o bucatica din amintirile si clipele petrecute impreuna cu el si astfel s-a recreat un tablou al unui om, al unui tata, al unui frate, al unui barbat, al unei fiinte umane. O fotografie pe care lumea nu a stiut-o, la care nu a avut acces si pe care presa nu a inteles-o.

Nu stiu ce ar mai putea fi spus in plus fata de ce s-a spus aseara, in fata a 20.000 de oameni, in ascultarea a peste un miliard de suflete indurerate de pe tot globul care au urmarit ceremonia.  Totul s-a spus ieri. Cortina a cazut peste lacrimile familiei si a milioanelor de fani, peste durerea unita intr-o imbratisarea a fratilor si copiilor lui Michael.  Ieri Pamantul s-a unit intr-un suflet si intr-un gand pentru o zi. Asa cum ar fi vrut Michael…

In memoriam…

Leave a Reply

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Name (required)

Mail (will not be published) (required)

Website

Codul de securitate *

anunta-ma cand se comenteaza după mine