Postat de Daniela in
Atitudini / Despre mine,
Featured Articles,
Firu-n 4 pe data de 20 Ianuarie 2010 |
3 comentarii |
609 afisariOrasul este o imensa cofetarie! Plin cu prajituri cu frisca si nuca de cocos!
Ma plimb de colo colo si nu-mi vine sa cred cat de frumos arata.
Imi imaginez ca imi iau o zi libera si sa ma plimb de nebuna pe strazi, fara un scop anume. Ma opresc in parc unde zapada este imaculata si neatinsa. Mi se face sete, ma opresc intr-o cafenea care are ferestrele catre parc si ma asez la masa de langa fereastra. Imi sorb ceaiul privind afara.
Un palc de copii a iesit la plimbare si s-au hotarat sa se infrupte din prajituri. Se bat cu bulgari si rad cu gura pana la urechi. Au zapada pe haine si pe fata, ca si cum s-ar fi batut cu frisca. Un pusti blond cu pistrui s-a aruncat pe spate in zapada si sta cu gura deschisa sa guste din fulgii care cad, ezitand, din cer.
Ma plimb prin oras si ma simt ca in Disney World! Ironia este ca nu mananc dulce. Ma infrupt numai cu ochii!
Leave a Reply
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
cu fiecare zapada linistita, imi amintesc senzatii si ganduri din copilarie - cand ma intorceam de la scoala si zapada-bucati de pe trotuar, cu urme de talpi maro, imi parea ca seamana perfect cu o tava imensa cu turta dulce… cand ninsoarea maiestuoasa improspata aerul si inima mea cu mii de sperante si preview-uri ale viitorului… cand am descoperit gustul perfect de rece-dulce, dupa zeci de testari ale fulgilor de zapada… gust ce a devenit standard atunci cand \"probez\" o noua inghetata… il caut inca:)
astazi priveam si eu copiii in oras… si mi s-a parut ca sute de saniute au invadat trotuarele din cartierul meu.
TI S-A INTAMPLAT IN ULTIMUL AN SA ITI DORESTI SA REDEVII - MACAR PENTRU CATEVA MOMENTE - COPIL?
AI ACUM PRILEJUL SA TE BUCURI CA UN COPIL MARE DE UNUL DINTRE JOCURILE PRIVILEGIATE ALE COPILARIEI:
http://sheblogs.121.ro/my_body/2010/01/121unplugged-oameni-de-zapada/
Privind pozele tale chiar m-am amintit de frisca, nuca de cocos si prajituri de poveste. Eu cred ca in astfel de momente “cheie”: o ninsoare ce acopera partea urata a unui oras sau a sufletelor noastre, frunzele ruginii ce imbraca aleile toamnei, florile si ploile primaverii, in astfel de momente reusim sa traim din nou in basmele copilariei. Atunci ne oprim si reusim sa trecem de partea asta materiala a vietii. Reusim sa visam. Si e mare lucru.
ar fi minunat daca ar iesi mai multi copii la joaca prin zapada! parcul din fata blocului meu nu are nicio urma de picior de copil, ceea ce ma intristeaza. nimic nu era mai frumos, cand eram copil, decat joaca in zapada si mersul cu sania la derdelus.