Probabil ca asa cum iti imaginezi nunta de vis sau vacanta de vis, asa ti-ai configurat si un job de vis. De ce ar vrea cineva un job de vis, cand chiar sintagma “de vis” iti zice clar ca in realitate asa ceva nu exista?
Ce-ti ofera realitatea? Realitatea iti ofera un job simplu ca orice job. Anul acesta, dupa cum poate stiti, facultatile au avut doua generatii de absolventi, o gramada de tineri isi cauta joburi. Concurenta e mai mare decat in alti ani, deci angajatorii se pot bucura ca au de unde alege. Din cate am citit in presa despre asteptarile salariale ale proaspetilor absolventi, se pare ca ei au pretenii prea mari fata de ceea ce le ofera piata muncii. Intr-un studiu despre salariile din PR se spunea ca absolventii cer 500 de EUR, iar companiile ofera doar 350 EUR.
Care e lagatura intre jobul de vis si pretentiile salariale ale absoleventilor? Pai, cand un pui de om isi configureaza jobul de vis, ar trebui sa se gandeasca si la componenta baneasca, la salariul pe care il va primi alegand jobul respectiv. Din pacate, in facultate inca mai visezi la job-ul perfect, dar cand ajungi efectiv in campul muncii, iti dai seama ca lucrurile nu sunt tocmai roz. Cunosc studenti sau proaspat absolventi care habar nu au ce vor face dupa facultate si nestiind ce vor face, nu pot aprecia nici ce salariu vor avea sau pentru ca inca sunt intretinuti de parinti nici nu stiu cam de cati bani au nevoie ca sa traiasca de la o luna la alta.
Problema e ca, cel putin cand eram eu in liceu, putini dintre colegii mei si-au ales o meserie sau o facultate pentru ca absolvind facultatea respectiva urmau sa aiba o meserie banoasa. E adevarat ca am fost la un profil umanist si nu prea ne interesau cifrele, iar alegerea unui job o faceam bazandu-ne pe cu totul alte principii, ca de exemplu: ce materii imi plac mie si ce urmeaza sa studiez la facultatea respectiva, ce joburi sunt la moda, ca faculati sunt la moda, ce oras universitar e mai aproape sau mai departe de casa, ce colegi merg acolo, unde studiaza iubitul etc….Jobul in sine era asa de departe ca nici nu-l vedeam. Ce sa-i faci, nu erau consilieri in cariera! Acum exista in licee consilieri, exista firme de consultanta in resurse umane, exista metode de evaluare a competentelor si aptitudinilor, exista deci mai multe metode de a afla ce job e cel mai aproape de jobul de vis al unui licean sau tanar la inceput de drum.
Recunosc ca eu mi-am ales jobul cu inima, nicidecum cu mintea la banii pe care o sa mi-i aduca, iar daca cei din jur m-au indemnat sa imi aleg o meserie mai banoasa, mai putin “aiurita” decat cea de jurnalist, de comunicator, nu i-am luat in seama. Privind in urma imi dau seama ca habar nu aveam ce aleg, ca nu stiam nici cele mai elementare lucruri despre ceea ce inseamna sa ai un job, despre ceea ce inseamna sa fii jurnalist, despre diferentele dintre jobul “de vis” si jobul “real”.
Trecerea de la unul la altul se numeste maturizare, iar cu cat diferenta dintre vis si realitate e mai mare, cu atat dezamagirea e mai mare. Putini dintre noi au jobul “de vis”. Majoritatea viseaza inca la el. Insa fara crampeie din vise, realitatea ar fi prea dura, asa ca nu renuntati la ideea de job de vis pentru ca ea te face sa vrei mereu mai mult, mai bine, mai aproape de ideal.
despre sheblogs
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
