Piticii & concediul

E vara, afara e soare…e prea mult soare! Ma intorc de la munca si trec pe langa strand. La strand inca sunt oameni care se balacesc. In tramvai e cald….strandul ma duce cu gandul la apa, mare, liniste…incep sa numar in gand saptamanile pana la concediu. La birou telefonul suna mai rar, e-mailurile in Inbox sunt mai putine: e clar, lumea a inceput sa plece in vacanta, departe de rutina zilnica, departe de proiecte, departe de trafic, noxe, betoane, departe de stres. Cand sunt in concediu imi imaginez cam cum ar fi viata mea daca nu ar trebui sa muncesc, daca as avea multi bani si as face doar ce mi-as dori – si mi-as permite sa fac orice. Sa revenim in birou: Si cand vezi si auzi ca ba unul, ba altul pleaca in concediu, te simti asuprit, deprimat, inceremenit in timp si spatiu. Perioada de dinainte de concediu e greu de suportat si imediat dupa concediu te copleseste melancolia….Eh…Concediul se apropie, pune mana si munceste: uite asa!!! Ca piticii din Alba ca Zapada in cautarea diamantelor! Poate gasesti si tu vreo piatra pretioasa la tine la munca si o vinzi si o sa ai o viata minutata, de Alba ca Zapada si vei trai fericita (alaturi de Print?!) pana la adanci batraneti!

Bookmark and Share

Leave a Reply

*
Reading Is sexy
   RSS Feed | RSS Comentarii