De curand, in atmosfera de sarbatoare a Zilei Nationale, in magia celor trei milioane de beculete aprinse in cel mai mare brad din Europa mi-am adus aminte de contradictiile lunii decembrie de dinainte.
Luna incepea cu o zi intai fara semnificatie, pentru ca Ziua Nationala era 23 august. De 1 decembrie daca se spuneau cateva cuvinte plate la TV, fara a se pomeni de contributia regelui Ferdinand; mai nimeni nu stia ce a fost, in special cei ce invatasera istoria lui Roller. Urmau apoi cateva zile aparent monotone. In acest timp vajnicile femei bifunctionale, adica gospodine-salariat, isi definitivau listele cu cumparaturi, si-si fixau traseul dupa “unde se da, unde se baga,unde se aduce ” dupa care, incepand cu 6 decembrie de Sfantul Nicolae, incepea naucitorul sir de contradictii la care participa intreaga clasa muncitoare si nu numai, adica de la vladica la opinca.
Contradictie: se vorbea la radiourile straine ca in Romania se moare de foame din cauza lipsei alimentelor iar conducerea de stat si de partid adoptase un program de alimentatie (foamete) stintifica; totusi, in decembrie congelatoarele cu cinci rafturi gemeau de alimente, frigiderele Zil si balcoanele erau pline de carnuri , de ” dimigene” si de butelcute.
Contradictie : din 1948, zilele a intaia si a doua de Craciun au devenit lucratoare; totusi, de Craciun, oamenii veneau la serviciu imbracati frumos, cu sacose grele in mana. Birourile erau trase in mijlocul camerei, pe ele se punea ca si fata de masa hartia perforata de la calculatoarele mamut, baietii puneau damigenele de vin in cosurile de hartii iar femeile asezau porcariile pe painea proaspat taiata. Baza erau sarmalele puse pe resourile cu care ne incalzeam dealungul zilei picioarele incaltate in cizme. Se aduceau piftii, carnati iuti si reci, , zacusti, muraturi si cozonaci de casa. Ne dezbracam de uniforma de femeie-inginer, femeie-economist, femeie-desenator si ne bucuram ca niste copii cand ni se lauda zacusca sau delicioasele cornulete cu untura, cele mai fine dealtfel (nu se stia de colesterol si profil lipidic).
Primii ani, seful, om de partid si poate ceva mai mult, a rezistat eroic. Se facea ca are treaba la minister, ca sa nu fie partas. A doua zi gasea pe biroul lui o farfurie cu toate bunatatile dar nu mai aveau acelas farmec. Ultimii ani s-a dat pe brazda si la ora 12 cand noi, femeile terminam de ornat masa, il auzeai strigand, lihnit de foame:
-Mai fetelor, ce faceti voi acolo, ca ne prinde Anul Nou?
Se manca, se bea, (noi, cu masura, ca aveam randul doi al petrecerii acasa), se spuneau bancuri cu un rus-un american-un roman si dupa deslegarea limbilor chiar cu nea Nicu. Cum se incingea atmosfera, noi, femeile, tule-o Doamne! acasa, la copii sa facem adevaratul Craciun in familie.
Baietii mai ramaneau, unii ar fi vrut mai mult dar le telefonau nevestele.
- Hai Gica! noi ne asezam la masa, a venit si mama.
Ce sa faca Gica sa scape de gura soacrei? Pleca. Cu regret. Ceilalti, burlacii, chefuiau pana la cinci, luau bautura de la alimentara pe datorie si cand simteau ca au nevoie de aer, ieseau in curte. Acolo, de fiecare data, in fiecare an, alergau portareasa care a doua zi se lauda:
-Tov.inginer a vrut sa…
Tovarasul inginer se ducea la sef :
-Ce ne facem sefu’ daca se aude la partid?’
Sefu’, om cu experienta, trecea femeia la o prima grasa. O data a iesit scandal, gata sa ajunga la directie si la partid, ca baietii se jurau ca n-au alergat-o dar ea voia la prima. Mi-aduc aminte cum in 87, in plina masa, cand mai era putin ca salariatii sa se stranga in brate si sa planga ca in romanele lui Dostoievski, cineva a pus colinde de Hrusca. Acestea fusesera imprimate la televiziune, intr-o camera secreta pazita de un securist si erau destinate strict nomenclaturistilor. Atunci au fost alte lacrimi, de dor de colindele copilariei. N-au mai baut, n-au mai alergat-o pe portareasa prin curte, au plecat acasa purificati. Era ziua de Craciun.
Contradictie: cerbul carpatin avea o singura melodie preferata ”Radu mamii,Radule ” pe care o cerea la fiecare petrecere si la care i se umezeau ochii. Tinea sarbatorile fix la ziua lor ca orice crestin, de Paste ciocnea oua cleioase, in schimb poporul trebuia sa uite tot ce era credinta, tot ce venea din mosi-stramosi.
Incet-incet, Mos Craciun s-a transformat in Mos Gerila, bradul din Ajun in pomul de iarna si intreaga sarbatoare se translata de Anul Nou. Atunci copiii salariatilor erau chemati la intreprinderi unde li se dadeau pungute cu dulciuri, portocale si banane, carti si jucarii; se tinea un spectacol in care copiii recitau cu patos “ochii lui ca doua stele/stau de straja tarii mele”, unii parinti primeau prima si totul se termina euforic in contradictie cu viata pe care o duceau in celelalte unsprezece luni.
Contradictie: ne placea enorm ca sarbatorisem de doua ori si viata noastra pentru cateva saptamani era o petrecere non-stop. Nu mai stiam dar nici nu mai eram intrebati de termene, productivitate, cursuri de postcalificare,raspunsuri la scrisori. Unde erau luarile de cuvant cu “sa facem totul”? O luna de zile totul era inghetat.
Cei mici de tot nu intelegeau cati mosi le aduce cadouri? Cel de saptamana trecuta de acasa sau cel de la intreprinderea unde lucreaza tata? Dar a doua zi, la serviciul mamei, cine vine?
Contradictie: din timpul lui Dej, studentilor li se luase vacanta de Craciun. In 1968, la presiunea unor proteste care veneau dinspre camine, Ceausescu a reintrodus-o cu motivatia “sa se odihneasca si sa invete…sa faurim omul nou”. Ce om nou? Saracul caminist voia sa fie acasa de Ignat la pomana porcului. De om nou ii ardea? dupa atata varza si cartofi mancate la cantina?
Cntradictie: de Anul Nou, copii desinfectati, dupa ce jucau calusarii si il sorcoveau pe marele om de stat, erau imbratisati de acesta (nu-i saruta caci se ferea pana si de microbii de pe clante) Apoi, dupa ce nu mai era nevoie de ei, stateau afara tremurand in costumasele subtiri, pana venea autobuzul sa-i duca la predarea echipamentului.
Tovarasii plecau la Predeal sau la alte vile sa sarbatoreasca Anul Nou; eventual mai impuscau niste mistreti goniti spre pusca Marelui Vanator.
Noi? Alt chef dar pregatit temeinic in luna de chiul. Pot spune ca intre Sfantul Nicolae si Sfantul Ion, era o atmosfera de carnaval. Sub masti traiam bucuria Nasterii Domnului, ne duceam pe furis la biserica, ne adunam intreaga familie sub bradul nins cu somoioage albe de vata, impodobit cu fundite din hartie creponata,siruri de margele din boabe de porumb expandat si cateva globuri scapate de urgia trecerii timpului. Ofeream cadouri invelite in hartie pergament sau albastra (din cea cu care se inveleau caietele) si ne lasam invaluiti de mirosul de cozonac, carnati si sarmale care inundau scara blocului; din toate apartamentele se auzeau colindele sfinte. Pe partea exterioara a mastii,cea vazuta si nu simtita, afisam apatici canoanele impuse de ei.
Contradictie: un moment aparte de responsabilitate patriotica si constiinta politica il reprezenta sigilarea birourilor, fisetelor, usilor, sa nu vina dusmanul sa fure terfeloagele. Insa, in dosul usii sigilate, zaceau vrafuri de farfurii si pahare nespalate caci a venit ordin de sus sa se inchida apa sa nu fie vreo inundatie (ce? in alta zi nu se putea inunda?)
Toate astea reprezentau contradictiile in care traiam, ne strecuram, era un rasu-plansu continuu, faceam haz de necaz , de cat de prosti si limitati erau si cum noi oameni cu pretentii ne supuneam si nu cracneam o vorba. Eram o mare muta in adancul careia traia lumea noastra interioara..
Si totusi aveam momentele noastre de fericire individuala, in cuplu sau in familie, citeam carti, ascultam muzica, ne bucuram ca avem copii destepti si sanatosi…printre contradictii haioase sau mai putin, viata-cascada curgea mai departe.MIHAELA ARITON
despre sheblogs
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
