Viata transata in felii -9. inca un dosar?

Venise vremea sa-mi las halatul si cismele de cauciuc si sa ma imbrac cu rochite cu jupon pe sarma, sa-mi trag coada ochiului cu creion negru, sa ma tund cu breton si sa port pantofi cu toc de 10 si bot ascutit.Venise si vremea sa dau masura experientii capatata in productie.
In anii urmatori, trei, s-au inchis toate conflictele, au disparut unul dupa unul toate necazurile si mi s-au deschis oportunitati la care nu visasem niciodata.
De exemplu, parintilor li s-a retrocedat apartamentul dupa aproape douazeci de ani de nationalizare si cincisprezece de stat cu dusmanii in casa. Cu doi ani in urma se facuse Declaratia de independenta fata de URSS, cu un an in urma, imediat dupa moartea suspecta a lui Dej, la partid venise un secretar general tanar, curajos, nationalist si cu deschidere spre lumea din afara. Era tovarasul Nicolae Ceausescu. Acesta,pentru a-si face popularitate a luat niste masuri minime dar intens mediatizate. Printre ele, retrocedarea catorva zeci de proprietati luate cu incalcarea decretului de nationalizare. In lista de o pagina era si unicul nostru apartament de trei camere. A restituit doar cateva zeci, fata de sutele de mii ramase confiscate, dar reparatia a fost bifata si a dat bine in occident. Vecinilor nostri de apartament-dusmani de clasa si spatiu locativ,- li s-a dat o garsoniera intr-un bloc la marginea orasului. Au fost multumiti ca au trecut pe termoficare, problema incalzirii in casa noastra fiind atroce.
Alte deschideri favorabile care s-au succedat una dupa alta: mama a avut curajul sa se opereze si se simtea bine; tata, desi pensionar, lucra in continuare la o circumscriptie medicala in Bucuresti (tinerii medici erau obligati sa lucreze trei ani la tara si in orase era criza de doctori); fetita era sanatoasa, silitoare si aducea acasa numai note de 10; iar eu,..iar eu, no comment!
Il cunoscusem pe cel care avea sa-mi devina sot la un ceai (pe atunci nu existau discoteci). Era un barbat distins,inalt,de varsta apropiata de a mea si semana cu actorul in voga pe timpuri Marcelo Mastroiani. Cred ca din prima zi am stiut ca nu ne vom mai desparti si iata, au trecut aproape patruzeci si cinci de ani de cand suntem impreuna.
Avea un mare necaz: dupa revolutia din Ungaria din 1956,in cadrul masurilor de aparare a Republicii Populare, cand a ajuns viitura si in invatamant, a fost dat afara din Politehnica cu cateva luni inainte de absolvire. Tatal lui, inginer, fugise in 1948 din tara; mama, care a vrut sa-l urmeze a fost denuntata de o prietena si deportata la Canal. Copiii au ramas in grija bunicii, fosta invatatoare, care le-a spus, ca in conditia lor de copii fara mama, fara tata, fara avere, singura cale de a razbate in viata e invatatura. Adolescentul de paisprezece ani si mai apoi tanarul studios nu a stiut altceva decat carte si carte, note de 10 si sefie de promotie.
Dupa ce ne-am casatorit totul ne-a mers din plin: sotul a fost reprimit in facultate la seral si si-a terminat studiile; castigam bine amandoi-el, in proiectare avea acord, eu, in minister,salariu nominal mare; ne-am luat masina, Dacia 1100; dumineca ieseam cu prietenii la mici la iarba verde; incepusem sa strangem bani de apartament la bloc; cel mai important lucru era ca ramasesem insarcinata.
In timpul scurtului concediu de maternitate am auzit ca vor sa ma propuna sefa de serviciu. Spalam pelincile la copil (pampersii au aparut dupa 1990, deci, scutecele se inmuiau, se spalau, se fierbeau si obligatoriu se calcau) si imi faceam proiecte manageriale, cum se spune acum.Aveam de gand sa elimin timpii morti (facusem calculul fluxului informational si puteam obtine o reducere de 28%), voiam sa fisez documentatia, sa pun colegii sa mai citeasca in domeniu si sa se inscrie la cursurile de limbi straine).
Au asteptat pana am terminat concediul de maternitate. In perioada aceea, dupa aparitia in 1966 a decretului prin care femeile pana in 45 de ani trebuiau sa nasca patru copii, unei mame cu copil abia nascut nu i se putea clinti un fir de par din cap.
M-am prezentat la directorul general sa-i spun ca am revenit la serviciu si sa-i arat pozele cu bebelusul, caci totdeauna ne-am inteles foarte bine.
-De ce n-ai mai stat acasa tovarasa? m-a intrebat cu un ton iritat fara sa-mi mai spuna pe nume ca inainte.
“Iar l-a smotruit ministrul si isi varsa nervii pe mine” mi-am zis.
In biroul in care lucrasem pe branci trei ani, aproape nu mi s-a raspuns la salut. Erau cu totii foarte ocupati. “Va trebui sa organizez astfel lucrul incat sa nu mai lucreze in salturi. Am sa le arat pozele la sfarsitul zilei.”
Dupa jumatate de ora m-a chemat directorul adjunct, un tip foarte rasat si finut, ratacit printre cizmele din minister.
-Ei, cum merge casatoria? Spune sincer, asa ca te-ai gandit sa-l lasi? Ar fi mult mai bine pentru tine.
“Ce bate campii asta? A! Scarbele de colege geloase au inventat prostii despre sotul meu, ca ma inseala, ca l-am prins. Nu le-ar fi rusine!”
Mi-am pus in ochi privirea metalica pe care o invatasem la fabrica atunci cand voiam sa fiu dura si i-am raspuns intepata:
- Da’ de ce sa divortez tov.director? Ne intelegem perfect, se poarta frumos cu fetita, acum avem si copil (si apasat) nu ma inseala, dece sa-l las?
S-a uitat la mine surprins.
-E ora zece, du-te acasa la copil si mai gandeste-te.
In biroul meu unde m-am dus sa-mi iau geanta, colegii, in continuare cu ochii pe hartii. Am asteptat cateva secunde in usa, sa-mi zambeasca cineva, sa am motiv sa arat pozele bebelusului. Nimic.
Am plecat ingandurata si convinsa ca mi se pregateste ceva.Dar ce?
A doua zi, directorul adjunct m-a asteptat la usa liftului. “Asa deci,nu mai am voie sa intru in birou.”
M-a invitat in sala de consiliu unde stiam ca se luau hotarari importante.
-Mai fato,nu era permis ca la 30 de ani , cu un copil de gat sa judeci cu c…si sa te mariti cu Mastroiani asta al tau.
S-a declansat in mintea mea scenariu dupa scenariu. “Ce facuse atat de ingrozitor barbatul meu si se ascunsese de mine? Valuta? Nu. Cerere de emigrare? Nu. Furt de documente secrete? Nu.”
-Stii tu cine a fost ta-su? Stii ca ma-sa a vrut sa fuga cu un avion? Stii ca el, prima data cand a invatat, a papat banii tarii, ca noi l-am scolarizat pe gratis si el nu merita ca il avea pe ta-su fugit. Zicea ca e disparut? Ha, ha! Va sa zica stim noi, ca e profesor in America si el ii zice disparut. Hai,ca-mi place!
Am rasuflat usurata.”Barbatul meu nu a facut nimic. Era o neintelegere caci fusese reprimit in facultate fara sa i se impute ceva. Abia cu o luna inainte Ceausescu luase pozitie impotriva invaziei sovieticilor in Cehoslovacia si tot poporul l-a ovationat. E pur si simplu o neintelegere si au sa-si ceara scuze. Doamne, ce si-a lepadat directorul masca de rasat si finut. E o cizma, cizma-sef.” am gandit eu amuzata.
A treia zi la fel. A patra:
-Zici ca esti desteapta? Ai dat-o in bara rau de tot. Nu puteai sa iei si tu un barbat cu origine sanatoasa? Sau sa nu te mariti si sa faci cariera? Ministrul adjunct de doua ori mi-a spus sa-i fac trampa cu tine dar tu nazuroasa, te faceai ca nu pricepi. Acum,te apropii de treizeci cinci de ani, te treci, n-ai sa mai faci nici cat o ceapa degerata.
Simteam ca ma evalueaza ca pe o vita la iarmaroc. M-am ridicat sa plec. M-a oprit cu un gest categoric.
-Stai sa-ti spun ce n-am zis la nimeni. Crezi ca m-a facut mama director? Lucram la amoniac si incepusem sa scuip sange de la gaze. Intr-o vizita la uzina, secretarul cu propaganda de la judet, m-a tras deoparte si mi-a zis “Ia-o pe fiica-mea si te fac om”. Am lasat -o plangand pe profesoara la care stateam de patru ani si m-am insurat cu zbanghia. Intr-o luna am fost in minister. Mi-a facut doi baieti, pentru ei ma zbat.
Am simtit cum ma cuprinde greata la propriu. M-am ridicat si am pasit incet prin sala mare cu frica sa nu vars. Era decompensarea dupa incordarea prin care trecusem, bucuria ca sotul nu are nicio vina si hotararea pe care deja o luasem.
In urma mea confesiunea continua.
-Femei?Cate vrei, pe un transfer, pe o detasare.
Am inchis usa si in spatele ei am auzit “Proasta naibii,si-a facut-o cu mana ei”
M-am dus la toaleta, m-am spalat pe fata, m-am fardat, am luat un napoton si am intrat la ministrul adjunct, cel cu trampa, trecand peste secretara contrariata.
-Dati-mi transferul.
A ridicat ochii din hartii, am vazut ca o secunda privirea lui a avut o chemare de barbat, dupa care distant, mi-a semnat hartia.
Directorul adjunct ma astepta pe coridor. Isi reluase aerul distins de om rasat.
-Sa stii ca am facut tot posibilul sa nu pleci. Mi-am riscat scaunul dar securistii nu si nu, nu te vor in minister. Lasa ca prind o conjunctura si te aduc inapoi.
Dadu sa-mi sarute mana.
-Pastele ma-tii de nenorocit, jigodie imputita!
Nu mai vorbisem niciodata, nimanui asa.
Lucrase bine si acoperit securitatea. M-au dat ei afara? Nici vorba. Eu am cerut transferul. Unde? La institut, acolo unde cu aproape douazeci de ani in urma, absolventa de scoala tehnica cu diploma de merit, m-am calificat sa frec podelele.
Au mai fost hartoape in viata mea dar au fost usor de trecut. Urmatorii douazeci de ani am lucrat in acelas institut. Dupa atatea suturi si ghionturi, invatasem sa navighez si sa evit pericolul.
Au venit insa alte provocari: lipsa alimentelor, cozile, frigul din apartament, penele de curent. Trebuia sa invat sa supravietuiesc, ca toata lumea de altfel, in conditii de criza.
Ca mama si sotie trebuia sa-mi ocrotesc familia. MIHAELA ARITON

One Response to “Viata transata in felii -9. inca un dosar?”

1. Milena spune:

   30 Ianuarie 2008 la 03:16

   Salutari din Arizona! Te invit sa vizionezi programele din biserica romana din Surprise la adresa: http://www.philaromsurprise.org Acceseaza butonul Broadcasting si vei vedea cele mai recente filmari!

   Răspundeţi

Leave a Reply

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Name (required)

Mail (will not be published) (required)

Website

Codul de securitate *

anunta-ma cand se comenteaza după mine