Din perioada 70-80 nu-mi aduc aminte evenimente sau fapte iesite din comun, cu exceptia cutremurului din 77 si a doua-trei “replici mici” la serviciu.
Ne mutasem la bloc, noi la trei camere, parintii la doua, in acelas imobil. In cartierul in care locuisem atati amar de ani, bine zis amar dar nu tot timpul, nu era nicio sansa sa se traga gaz metan si sa rezolvam problema incalzirii. Parintii au vandut si cu banii jos, au obtinut caldura si apa calda dar un spatiu de cateva ori mai mic (lasa mama, are sa-ti fie mai usor sa tii casa) iar noi cu aconto cam cat sase lefuri de ale amandurora si rate pe cincisprezece ani.
La cutremur nu am mai zis, ca in 40 ” aiasta a fost viata me” ci, ne-am luat copiii si am coborat in fata blocului. Surpriza a fost ca acolo l-am gasit pe tata, om de peste 80 de ani, bolnav, care impreuna cu mama au ajuns primii jos. Se cunostea ca fusese un militar care stia sa ia decizii imediate. Aveau cu ei geanta cu acte , o patura si scaunelul pe care sedea caci suferea de picioare. Noi, tineri, sub patruzeci de ani, pana am convins-o pe fata sa lase cursul de biochimie ca a doua zi oricum nu se va tine examenul, pana l-am strunit pe cel mic sa-si puna ghetele si hainuta pe el, pana am cotrobait dupa bani (dar dupa acte, nu) am intarziat zece minute.Putea sa ne prinda o replica sau sa cada scara,nu aveam disciplina militareasca.
Incolo, ne mergea bine cu conditia sa stam in banca noastra. De exemplu, observandu-se ca sotului ii place sa proiecteze, il incarcau pana peste cap si de regula, lucra si acasa pana noaptea tarziu. La mine era o alta problema. Se stia ca aveam bube in cap si nu puteam accede la posturi de conducere, deci nu-mi era permis sa concurez cu sefii mai mari.De aceea, mi-au oferit un plus de specializare trimitandu-ma la niste cursuri tinute in tara de americani. Acestia m-au invatat cum e cu economia de piata si cum se face un studiu de fezabilitate. Interesul sefilor era sa fac performanta ca oricum nu puteam sta in calea nimanui. Nu semnasem nicio conventie dar eu munceam si altii plecau in strainatate. Mie imi placea munca, lor delegatiile. Ma mai diferentiau cu cateva procente la acord sau mi se dadea din cand in cand o prima, dar era infim fata de beneficiile celorlalti. Si mie si sotului ni se inoculase ideea ca suntem salariati de categoria doua care trebuie sa munceasca dublu fata de altii. Nici nu ne trecea prin cap sa emitem vreo pretentie. Aveam creerele spalate.
Aceasta conceptie am avut-o pana cu vreo doi -trei ani inainte de caderea lui Ceausescu.
Colegii mergeau vara cu autoturismul propriu, cu salam,ardei grasi si oua fierte in portbagaj, dormeau prin parcari in masina-ce sa faca?, li se dadea voie sa aiba asupra lor doar 50 dolari-dar au vazut Europa. Pe noi si dela “o zi la Ruse la cumparaturi” ne-au respins.
Am vazut mereu aceleasi tari: tara Oasului,a Barsei, a Lovistei, a Fagarasului s.a.m.d. dar am avut concedii de vis. Luam copiii, cortul cu anticamera si prelata, mobilierul de camping, butelia poloneza cu arzator si bec de iluminat si plecam unde vedeam cu ochii. Ne faceam tabara la poalele Retezatului, in Ceahlau sau la Sapanta si an de an, vedeam pe cer ploaia de stele, ascultam linistea noptii sau oracaitul broastelor.Noi, oraseni depersonalizati, care traiam in celule de beton, traiam un sentiment unic de confundare cu natura. Doamne ce frumoasa tara aveam si ce fericiti puteam fi!
Au incercat de vreo doua ori sa-mi arate pisica. Eu, avand oarece vechime si experienta eram pusa sa verific si sa contrasemnez lucrarile colegilor, dintre care unele aveau caracter secret. Mare secret,te-apuca rasul dar o fila pierduta insemna securitatea pe capul tau. M-am trezit cu avizul de BDS (biroul de documente secrete )retras, deci, in imposibilitate de a-mi exercita functia. Ar fi urmat sa ma dea la bibloteca sau tehnic cu castigul injumatatit.
L-am chemat pe colonelul de securitate (un tovaras care-si pierduse un picior intr-o confruntare cu spioni,in Elvetia) care raspundea de institut si am intrat tare in el. Eram hotarata sa nu mai accept nicio porcarie.
-Cum, cand muncesc aici de atat timp, cand sunt cunoscuta din copilarie, cand n-am plecat din tara desi puteam s-o fac legal, cand sotul a muncit si a invatat in acelas timp (mai pusesem aceeasi placa si la divort), cand i s-a reparat nedreptatea facuta, cand e fruntas la locul de munca, Dstra ma aruncati ca pe o masea stricata?
-Tovarase,-i se adresa sefului de compartiment-in momentul asta o repui in drepturi.
Am inteles cateva lucruri: ca nu fusese hotararea lor, ca dovada ca au renuntat atat de usor; ca eram victima poftei si denuntului vreunei colege dornica de afirmare; ca securistul si-a dat seama ca institutul mai mult pierde dandu-ma la o parte. Cine ar mai fi lucrat fara pretentii cu mentalitate de sclav? Poate ca fiind si mai in varsta eram mai putin emotionala dar acest episod si inca doua-trei similare mi s-au parut floare la ureche fata de cele din anii precedenti. Episodul asta ca si inca altele mici, au fost palide, fata de inercarile anilor precedenti.
In rest,nu am avut tsunamisuri,cu exceptia faptului ca s-a prapadit tata. Stiam ca asa trebuie, ca e mai bine si pentru el si pentru noi, ca-i venise vremea. N-am putut sa-l plang decat dupa trei saptamani, in concediu, cand am realizat pierderea si mi-am adus aminte cat m-a iubit si cat l-am iubit-ca si pe mama dealtfel-si ce multe lucruri bune m-a invatat.
Eram foarte atenta la evolutia copiilor. Alta cale decat invatatura nu era pe atunci. Am facut imprumuturi la CAR pentru plata meditatiilor. Cu fata nu am avut nicio problema cu invatatura dar i-am pus niste meditatori,-spun “niste” caci nu erau din cei cu notorietate-dar nu stiam cat de buna era in raport cu ceilalti candidati. De fapt ar fi intrat si fara ei. La o concurenta de opt pe loc, a intrat a treizecea din patru mii de candidati la medicina. In ultimul an de facultate s-a imprietenit cu un coleg de grupa cu care s-a casatorit.
Cu baiatul am avut de furca. Cu unsprezece ani mai mic decat sora-sa nu stiu cat de mult era rasfatatul casei (poate), stiu insa ca mi-a scos peri albi, deci a trebuit sa ma vopsesc(aiurea!, aveam peste patruzeci si cinci de ani, ce mai voiam?). In orice caz, odata pe saptamana, sotul, direct de la serviciu,pe nemancate, trecea pe la scoala la diriga sa vada ce reclamatii mai sunt. Aia, aia, aia. A culminat cu una riscanta.
-Tovarasul…nu mai ascultati Europa Libera de fata cu copilul, ca impreuna cu un prieten, a doua zi le face un rezumat copiilor cu ce a auzit. Mi-a spus o fetita in care am toata increderea. Eu sunt secretara de partid, va dati seama in ce situatie ma puneti. Cat despre invatatura,branza buna..are cap bun, dati-l la Sava sau Lazar sa fie stimulat, nu-l lasati din haturi.
Am continuat sa ascultam Europa Libera, dar dupa ce se culca baiatul. Puneam prosopul pe aparat sa nu auda vecinii si incet, incet, incepeam sa ne trezim din conditia de robot.MIHAELA ARITON
One Response to “Viata transata in felii -10. anii 70-80”
Si din fata computerului personal va citesc “pe nerasuflate”…ati ajuns deja cu povestea in vremuri pe care le-am apucat si eu…..cu invatatul la lumanare….cu caramida pe flacara aragazului……..in fine povesti pentru generatiile tinerilor de azi…..
despre sheblogs
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
Si din fata computerului personal va citesc “pe nerasuflate”…ati ajuns deja cu povestea in vremuri pe care le-am apucat si eu…..cu invatatul la lumanare….cu caramida pe flacara aragazului……..in fine povesti pentru generatiile tinerilor de azi…..
Toate cele bune,
ILIOARA.