Aproape un an de dragoste

Postat de florentina in Atitudini / Despre mine, Timp liber pe data de 19 Septembrie 2006 | un comentariu | 408 afisari

Am facut aproape un an. Nu voi continua cu sintagma: cu bune, cu rele. Nici macar nu a fost asa. A fost doar un an de dragoste neimpartasita uneori, mult impartasita alteori. Ce sa fac? Sunt inchisa ca un butoi cateodata.

Tac si imi admir evenimentele de care sunt legata. Locurile prin care am fost. Oamenii pe care i-am intalnit. Vorbele care s-au spus intre noi. Multe am facut impreuna si multe vom mai face. Doar noi doi. Lumea intreaga va fi masivul spectator al gandurilor noastre puse in scena. Nu scena vietii. Suna patetic. Scena in care noi ii suntem capetele si totodata bazele. Pe care ne sprijinim si capatam sprijin. Pe care ne disputam sau radem de disputele noastre.

Suntem noi doi de aproape un an. Oamenii se gandesc ca pot face multe lucruri intr-un an. Vorbele acelea: Intr-un an imi iau casa. Intr-un an vreau un copil. Intr-un an ajung director.

Noi ne-am petrecut anul care aproape se implineste impreuna. Chiar daca nu am fi facut nimic de genul target-urilor de mai sus si tot m-as fi bucurat. Si nu numai. Simt cum ceva imi face inima sa bata si vrea sa iasa afara atunci cand il vad pe omul cu care mi-am petrecut aproape un an.

Ascult acum o piesa de forta a lui Luz Casal. Cum e intitulata? Chiar Un Ano de Amor. E plina de farmec si aduce in multe tonuri cu Patricia Kaas. Dar ce inteleg din spaniola mea minimalista este ca zilele si noptile petrecute impreuna devin pline de un farmec etern. Si stiti ceva? Asa simt si eu!