Postat de Daniela in
Atitudini / Despre mine pe data de 14 Ianuarie 2006 |
5 comentarii |
493 afisariDoina Ulmeanu, membra 121 scria ieri pe Mesajul din Sticla:
<
Am devenit curios si intr-o zi l-am intrebat: "Nu inteleg, nu este cu putinta sa fii optimist in toate zilele, tu cum reusesti?" Rob imi raspunse: " In fiecare zi cand ma trezesc, stiu ca am doua posibilitati: Pot sa aleg sa fiu bine dispus sau pot sa aleg sa fiu rau dispus. Si aleg sa fiu bine dispus. Cand mi se intampla ceva rau, pot sa aleg intre a fi o victima sau pot sa aleg sa invat din ce mi s-a intamplat. Si eu aleg sa invat. De fiecare data cand cineva vine la mine sa se lamenteze pentru ceva, pot sa aleg intre a-i accepta plangerile sau pot alege sa-l ajut sa vada latura pozitiva a vietii. Si eu aleg intotdeauna partea buna a vietii. “Dar asta nu este intotdeauna asa de usor” i-am spus . “Ba da, zise Rob, intreaga viata este o problema de optiuni. Cand indepartezi din viata tot ceea ce nu conteaza cu adevarat, totul devine o chestiune de optiuni. depinde de tine sa alegi cum sa reactionezi la diverse situatii, tu trebuie sa decizi cum sa-i lasi pe altii sa-ti influenteze atitudinea fata de viata. Tu alegi sa fii bine sau rau dispus. Pana la sfarsit tu esti acela care decizi cum sa-ti traiesti viata”.
Dupa aceasta discutie am pierdut legatura cu Rob fiindca mi-am schimbat locul de munca, dar adesea ma regaseam gandindu-ma la cuvintele lui atunci optam pentru ceva in viata in loc sa reactionez la evenimente.
Apoi am aflat ca Rob a avut un accident groaznic la locul de munca, a cazut de la 18 metri inaltime si dupa o operatie de 8 ore si dupa o indelungata spitalizare a iesit avand o placa de otel in spate. M-am dus sa-l vad si l-am intrebat daca se simte tot atat de bine. “Vrei sa vezi cicatricile mele? ” “Dar cum faci sa ramai pozitiv dupa ce ti s-a intamplat? “In timp ce cadeam, primul lucru care mi-a venit in minte a fost fetita mea. Apoi in timp ce zaceam pe pamant, mi-am zis ca pot sa aleg intre a muri si a trai. Si am ales sa traiesc” “Dar nu ti-a fost frica?” “Atunci cand m-au dus la spital si am vazut expresiile fetelor surorilor si doctorilor, mi-a fost frica fiindca era de parca se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a intrebat daca am alergie si am raspuns : DA! Toti m-au privit si atunci am urlat: sunt alergic la gravitatie! Toti au izbucnit in ras, si eu le-am spus: acum operati-ma ca un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!” Rob m-a invatat ca in fiecare zi avem posibilitatea de a alege sa traim o viata deplina. Si este inutil sa fim mereu ingrijorati pentru maine fiindca fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie sa traim, si maine ne vom gandi la problemele de maine. La urma urmei, azi este ziua de maine pentru care iti faceai probleme ieri. “ Acum ai doua optiuni: sa stergi acest document sau sa-l trimiti celor pe care ii iubesti. Iti spun ce am ales eu: voi trai din plin fiecare zi, fiecare rasuflare, si presus de toate, fiecare prietenie. >>
Doina a postat comentariu pe Mesajul din Sticla vineri 13.01.2006! Mie una mi-a mers la suflet, si l-am postat si aici pentru ca m-am gansit sa nu cumva sa va scape! Week-end placut, dragelor si dragilor! Somn usor!
Leave a Reply
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
Asta imi aminteste de o alta poveste cutremuratoare care a avut loc in timpul celui de al doilea razboi mondial. Victor Frankl era un psihiatru evreu care a trait drama de a fi inchis itr-un lagar de concentrare. Conditiile dezumanizante la care a fost supus nu sunt greu de imaginat: foame, lipsa hainelor si a conditiilor minime de igiena, tratamentul inuman din partea gardienilor. La fel de greu de suportat a fost faptul ca mereu vedea in jurul sau oameni care mergeau spre un drum fara intoarcere: moartea prin gazare. Si gandul ca membrii familiei sale ar putea fi sau au fost printre ei.
Si, in momentul in care credea ca TOTUL i-a fost luat, in constiinta sa a luat nastere ideea ca i-a mai ramas ceva… ce nimeni nu i-ar fi putut lua, niciodata.
Si astfel, el a descoperit PRINCIPIUL FUNDAMENTAL AL NATURII UMANE: capacitatea de a alege.
Prea multi oameni cred, din pacate, ca viata noastra e determinata de factori externi:
-determinismul genetic (”de la bunici ni se trage” - de aia italienii sunt infideli, scotienii lacomi, femeile prea vorbarete etc)
-determinismul fizic (”de la parinti ni se trage” - de la cum ne-au educat, de la ce exemple ne-au oferit, de la ce reactii ne-au impus sa avem in diferite situatii)
-determinismul mediului in care traim (”de la consort neintelegator, fiu neascultator, sef idiot… ni se trage”)
Schema unei astfel de credinte ar arata cam asa:
Stimul ——–> Reactie
Capacitatea de a alege de care vorbeam mai sus intervine intre cele doua elemente:
Stimul———> Capacitatea de a alege ————>Raspuns
Aceasta este baza pe care se intemeiaza teoria proactivitatii, si pe care cred cu sinceritate ca ar trebui s-o cunoasca fiecare dintre noi, deoarece ea are capacitatea de a ne schimba in bine viata.
N-am sa pot sa expun intreaga teorie in acest spatiu, dar am sa spun care este esenta ei: asumarea responsabilitatii. Pare banal poate…. dar…. priviti in jur… cate s-ar rezolva daca am stii cu toti sa fim proactivi?
E adevarat ce spui tu. Eu sunt o persoana mereu vesela si optimista, puternica si desteapta.(Asta o spun cei din jur si eu sunt de acord cu ei). Insa vezi tu sa fii mereu vesel? E ca si cum ai primi trandafiri in fiecare zi . Dupa un timp nu i-ai mai aprecia la fel de mult, nu ti s-ar parea la fel de frumos gestul.
Anul asta l-am inceput cu multa forta, optimism si incredere in mine. Si din ianuarie [pana acum am fost pusa al incercare aproape in fiecare zi: intr-o zi mi-am sclintit mana, in alta zi am facut o iritatie oculara, in alta zi am aflat cu stupoare ca un coleg de serviciu in lipsa de ocupatie tine sa imi tina mie evidenta, ain alta zi a intrat un incepator in mine, mi-a facut masina varza(asta e punctul meu slab, masina) , si asa ami departe.
Si totusi inca pot sa zambesc. Si mai astept probleme, dar marturisesc ca la inceput de an simt o oboseala acuta in mine. Si ma salveaza o intalnire cu un om destept si amuzant. Altfel cred ca mi-ar fi fost foarte greu.
Eu am sa-l recitesc sa-mi mai educ optimismul. M-am gandit ca poate nici tie nu-ti prinde rau.Sanatate si optimism!
Voi reciti asta poate mai umblu la optimismul meu.Daca vei socoti ca e bine citeste si tu. Sanatate si optimism!
Poate iti prinde bine si tie!