Postat de Daniela in
Atitudini / Despre mine pe data de 31 Octombrie 2005 |
8 comentarii |
494 afisariZece ani. Am implinit zece ani de la casatoria religioasa. Sunt inca uimita cum a trecut timpul. Am crezut ca nu ma voi casatori vreodata, ma temeam ca relatia mea cu barbatul ales sa nu adoarma sau sa lancezeazca, sa nu cumva sa ne plictisim unul de celalalt si sa ne « dez-indragostim », sau sa ne complacem intr-o rutina care sa ne uzeze sentimentele.
Acum stiu ca nu este asa, dar mai stiu si ca trebuie sa lucrezi la relatia ta zi de zi. Nu poti sa adormi sau sa traiesti ca intr-o transa, sperand ca totul va fi OK.
Chiar daca totul curge natural, si se intampla ca si cum nimeni nu ar depune vreun efort, relatia imi pare ca o fina marama de borangic pe care o speli manual si o clatesti cu balsam, o usuci la soare pe un prosop curat si pufos, si o asterni apoi in dulap ca pe un trofeu de pret. Sau ca o Violeta de Parma careia ii acorzi atentie continuu, o uzi o data sau de doua ori pe saptamana, cu atata apa cat este nevoie sa imin cantitate tocmai potrivita, ii schimbi pamantul de doua ori pe an, ii oferi atata lumina cat are nevoie. Prea putina apa ii ofileste florile, prea mult soare ii usuca frunzele.
Asta nu inseamna ca eu consider relatia firava ca o frunza in vant. E deopotriva puternica si te sprijina cand ai nevoie de ajutor sau esti in impas. Ea creste ca Fat Frumos si pe an ce trece devine mai frumoasa si mai complexa. Este mladiosa ca o salcie ca sa se adapteze tuturor situatiilor prin care treci intr-un cuplu, este puternica si te spijina ca o platosa de otel atunci cand ai nevoie de protectie si aparare. Este o fiinta vie care prospera odata cu noi! De fapt, ca sa il citesc pe Jacque Salome, intr-un cuplu sunt trei fiinte: ea, el si relatia lor!
De ce il iubesc? Nu doar pentru ca arata bine in costum, ca are par argintiu si este inca un copil, ca stie sa imi dea incredere in mine, sau ca povesteste atat de frumos incat ma doarme ca pe un copil caruia ii citesti inainte de culcare.
Aflu in fiecare zi lucruri noi despre el si ma copleseste in fiecare zi cu semne de dragoste. Cafeaua lui e cea mai buna cafea pe care am baut-o vreodata, si este felul in care imi spune “Buna dimineata”, in fiecare dimineata. Fara ea nu functionez! Cand Adriana Beldie, specialistul nostru pe nutritie, spunea la o intalnire cu membrele siteului nostru ca ar trebui sa renuntam la cafea, m-am gandit ca asa ceva nu voi putea face vreodata. Cafeaua este un barometru al dragostei lui pentru mine! Delicioasa prognoza!
Imi da incredere in mine si ma sprijina cand imi scade entuziasmul sau imi pierd increderea. E cel mai de pret fan al meu! Valoreaza cat un club intreg!
Pentru urmatorii zece ani avem planuri mari! Incepand de azi!
Scrie-mi tu cum iubesti.
Leave a Reply
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
Eu iubesc cum nu am iubit niciodata.Cred ca oricine si-ar dori sa isi intalneasca iubirea,jumatatea,sufletul pereche in viata asta si mai frumos ar fi sa traiesti o viata langa jumatatea ta.Eu iubesc un inger de om,e tot ce mia-m dorit si tot ce am visat.Cand sunt cu el simt ca traiesc,iubesc totul la el,cum imi zambeste,cum imi face surprize,cum ma suna din fata usii sa imi spuna cat de mult ma iubeste si multe,multe,multe….Nu am ce sa ii reprosez,absolut nimic.Incercam sa aducem ceva nou in relatie,tot timpul,sa fim unici ,prentu ca IUBIREA E UNICA!( 6UNICA! - asa ii place sa ma alinte el)
Si eu iubesc…iubesc de 9 luni un om minunat!Desi pana acum nu stiam ce este iubirea,acum am aflat….din iubire se naste iubire.Indrazneste sa crezi in tine,in dorintele tale si ele vor deveni realitate.Iubiti-va mult!
Frumos mesaj, foarte frumos, o poveste deosebita si, mai important, durabila.Si eu iubesc, de 12 ani, aceasi jumatate. Daca ma uit in urma, toti anii au ceva deosebit, cu amintiri si trairi unice si foarte firesti. Daca ar fi sa descriu relatia noastra, alaturi de iubire, respect, incredere, sustinere, pasiune, as spune de foarte multe ori firescul si implinirea.
Cristina, multumesc pentru vorbele frumoase!
Firuta, chiar daca ti-e teama, asculta-ti inima. Orice s-ar intampla, vei acumula experienta si te vei transforma intr-o femeie puternica si cu expresie de sine. Da, cred ca ai mare dreptate, de tine depinde totul! Spui ca el este un om implinit, iar tu esti inca in faza de asimilare. Vei acumula experienta profesionala alaturi de el. Atata timp cat este alegerea ta, nu ai ce sa regreti! Iti doresc succes, sa alegi cu putere ce vrei sa faci si sa faci sa se intample. Si nu uita, nu esti singura! Suntem si noi aici!
IUBESC…si e cel mai frumos lucru care mi se intampla de 1 an si 8 luni. L-am visat de atatea ori dar nu am crezut niciodata ca pana la urma IL voi gasi…ei, bine, L-AM GASIT.
Il iubesc pentru generozitatea si altruismul lui, pentriu blandetea privirii sale, pentru felul in care ma alinta…si pentru ca imi da puterea, energia si forta de care am nevoie in fiecare zi.
Dar mai presus de toate il iubesc pentru ca a avut puterea si intelepciunea de a ma accepta asa cum sunt, cu bune si cu rele.
IUBIRE…. scump cuvant…. de ce zic asta? pentru ca si eu am iubit, am iubit ca nebuna si am fost iubita de un “nebun”. stiti cum se inteleg doi oameni fara cuvinte, stiti cum e sa doresti un lucru, fara a exprima nevoia cu voce tare si sa si-l ai, de te miri prin ce minune a stiut?? stiti cum e sa nu te poti desprinde, stiti cum e sa simti ca viata lui iti apartine si viata ta ti-ai daruit-o?? si totusi…. am auzit mai demult la tv, la un fil probabil, ca niciodata nu te vei bucura de marea iubire… trebuie sa o lasi in urma, pentru ca ar fi mult prea “perfect” sa poti fi cu el o viata intrega… mi-a fost frica de vorba asta, dar e ATAT DE CRUNT DE ADEVARATA… nu stiu nici acum ce ne-a despartit… dar nici nu vreau sa stiu. Vreau sa pastrez aceasta mare iubire in inima mea.. si sa impartasesc sentimentele de care am avut parte…. va doresc tuturor sa treceti prin MAREA IUBIRE… dar sa n-o lasati sa plece…
cum iubesc?iubesc cu fiecare milimetru din mine!iubesc cum numai in cartile pe care mi le citea mama cand eram mica se iubea….acea iubire de basm…iubesc un necunocut care in acelasi timp e si prietenul meu.e atat de departe de mine dar si atat de aproape. ne completam ne scriem atunci cand unul din noi are nevoie…cand pe mine ma doare imi scrie si-mi spune”soare mic, pup eu si trece”.e atat de imposibil….nici nu stim cand ne vom putea strange mainile sau macar sa ne atingem buzele…dar nu ne pierdem speranta,da speranta care el mi-o readus-o…n eiubim atat de tare ca ne simtim unul langa altul…..suntem acel ceva ce nimeni nu are….si nu, nu suntem eu si el…suntem noi adica unul singur.nici nu stiu cum sa av explic ca-l iubesc….nu am cuvinte…poate intr-oz i voi putea sa va spun ca l-am atins….
Sa fiti fericite si iubite, dragelor! Eu iubesc normal un barbat unic, care mi-a dat multa incredere in mine, care ma sustinein tot ceea ce fac. Odata, demult, am iubit “torential”. Mi-am chinuit sufletul cu “bule de spumos” .. caci asa era iubirea mea nebuna. Si n-a folosit decat la luat amitriptilina. Acum, cu sotul meu sunt sigura pe mine din nou, stiu ca pot fi iubita si respectata si, ceea ce este csl mai frumos: stiu ca sunt FRUMOASA (pentru el,desigur)!