Ioakin - IV

Postat de Marina in Firu-n 4, Lumea din jur, Marina pe data de 24 Februarie 2011 | un comentariu | 771 afisari

Capitolul I, Capitolul II, Capitolul III
Casele insirate de-a lungul soselei din cartierul marginas erau micute si patrate intocmai celor din cartile cu povesti. Ioakin se aventurase dis-de-dimineata printre oamenii rasleti si stradutele intortocheate. Cerceta pe furis cladirile care nu semanau defel cu cele din orasul sau natal. Aici nu existau garduri, curti interioare, ci doar case plasate direct la strada. Acestea ii placeau, parca mai mult. Uneori vedea in camerele micute cate un copil pregatindu-se de scoala sau cate o mamica pregatind micul dejun. Statuse cateva minute bune in fata unei case doar pentru a o studia mai bine pe mama unui alt copil, imaginandu-si-o pe-a lui. Casele de aici aveau pana si horn pe care iesea un fum gros si negru. Acum intelegea de ce invatasera atat de multe lucruri la scoala despre alte civilizatii.

Acolo, pe planeta aia era mult mai frig. Cerul ramasese innorat semn ca vremea rea se apropia. Era totusi mult mai lumina decat pe Lyra. Ochii il durusera la inceput, dar acum se obisnuise. Oamenii, insa, erau mult mai grabiti. Nu se salutau, nu discutau, ci treceau nepasatori unii pe langa ceilalti. Poate nu se cunosteau, gandi Ioakin, desi la ei se obisnuia ca toata lumea sa se salute. Hoinari asa ore bune, simtind din ce in ce mai tare frigul. Purta o pereche de pantaloni gri si o bluza mai lunga, alba. Haine subtiri pentru vremea de acolo, fapt ce atragea si privirile mirate ale trecatorilor.

Intr-un tarziu ajunse intr-o piata mare, cu tot felul de magazine si o cladire inalta si frumoasa in centru. Rasuna o muzica frumoasa, ca de sarbatoare, iar unii chiar dansau, vorbind tare si gesticuland. Ii placea acea atmosfera. Pe Lyra oamenii nu erau atat de veseli si expansivi. Se aseza pe trotuar si incepu sa ii priveasca pe ceilati. Spera ca astfel stomacul lui sa se potoleasca. Ii era groaznic de foame. Batu ora 14.00 cand simti ca nu mai rezista. Trebuia neaparat sa manance. Se ridica si se indrepta spre un vanzator ambulant.

- Nu va suparati, domnule, ce vindeti?

- Gauffre, delicioasele gauffre ale orasului Bruxelles, raspunse barbatul.

Ioakin facu ochii mari. Deci asa se numea orasul asta, Bruxelles. Hmm, mai avea de aflat si pe ce planeta, insa nu se cadea sa intrebe direct, ar fi trezit suspiciuni.

- Si cam cat costa una, domnule?

- 7 euro, spuse vanzatorul, incepand sa ii si pregateasca una.

- Cu ce ai prefera…cu ciocolata, inghetata, capsuni? continua el

- Aaaa, baietelul deja simtea ca lesina. Ciocolata…cred, bagui el si se facu ca se cauta de bani in buzunarul inexistent de la pantaloni.

Vanzatorul ii intinse gauffra lui cu ciocolata, asteptandu-si plata.

- Hmm, stiti, cred ca mi-am uitat banii acasa, spuse Ioakin rusinat.

Vanzatorul se incrunta.

- Si-acum ce sa fac cu gauffra asta pregatita? Se va raci pana la urmatorul client. Offf, baietel neastamparat, iti arde de glume cu mine.

- Imi cer scuze, domnule, n-am vrut.

- In fine, treaca de la mine, ia gauffra asta si intoarce-te mai repede la scoala. O sa ingheti de frig.

Ioakin lua gauffra si incepu sa manance cu pofta. Era intr-adevar delicioasa. Dulciurile de pe planeta lor nu semanau cu aceasta napolitana cu ciocolata calda. Isi mai potoli astfel foamea, dupa care o lua iar la picior.

63221_1623821310009_1070773966_1680895_5631833_n Se parea ca in piata se faceau pregatiri pentru o sarbatoare. Cativa muncitori amplasau un gardulet, dupa care descarcara un brad imens pe care il plasara chiar in mijlocul pietei. Ioakin se uita vrajit la acel spectacol din fata sa. Era cel mai verde copac pe care il vazuse vreodata. Mai zabovi un timp pe acolo dupa care vru sa iasa din piata.

Ii atrase atentia, insa, un tanar imbracat la fel de subtire ca si el care canta la acordeon. Trecatorii il ascultau, lasand cand si cand cate un banut in caciula din fata tanarului. Ioakin se aseza pe trotuar si asculta. La un moment dat, tanarul cu acordeonul incepu un cantec mai antrenant, iar Ioakin nu se putu abtine sa nu se ridice si sa danseze. Incepu sa topaie in fata acordeonistului, asta in timp ce radea cu gura pana la urechi de propriile miscari. Se parea ca oamenilor le placea mica lui reprezentatie. Zambeau si lasau parca cu mai mult drag banutul acela in caciula. La un moment dat, insa, tanarul se opri si il smuci pe baietel, intrebandu-l:

- Hei, tu, ce faci? Termina! N-am de gand sa impart banii cu tine asa ca dispari!

Ioakin se uita nedumerit la tanar. In parte datorita gestului sau brutal, dar si pentru ca nu intelegea ce voia sa ii spuna.

- Aaa, stai linistit, nu vreau niciun ban, ce sa fac eu cu banii vostri? Nu-mi sunt de niciun folos. Vreau doar sa ma distrez, spuse baietelul zambind.

Tanarul il privi incurcat. dupa care ii facu semn sa continue daca asta isi dorea. Era probabil multumit ca veniturile i se rotunjeau fara sa le imparta cu nimeni altcineva.

Asa ca micul Ioakin continua sa danseze. Intai stangaci, apoi cu mai mult drag si dezinvoltura. Pe Lyra nu aveau voie sa danseze. De fapt, nu ca nu aveau voie, dar oamenii nu erau atat de spontani, de liberi ca aici. Cand obosea, se trantea fericit pe trotuar, insa apoi se ridica si isi continua reprezentatiile. Dupa un timp se insera si tanarul incepu sa isi stranga ustensilele.

- Ce faci, pleci? intreba Ioakin, gandind ca si-a facut un prieten.

- Da, nu se vede? raspunse rece tanarul.

Hmm, oamenii astia erau cam ciudati, isi spuse Ioakin.

- Asculta, vii si maine aici? intreba baietelul.

- Sigur! Ma gasesti aici daca mai vrei sa te distrezi, ranji tanarul.

Ioakin isi aminti, insa ca nu avea la dispozitie decat 24h, ceea ce insemna ca a doua zi pe vremea aceea, nu mai avea sa fie acolo. Se intrista.

- Uite, hai, ia si tu 15 centi si cumpara-ti ceva de mancare. Se vede ca e vai de tine. Cu hainele astea pe timpul asta, chiar atat de rau o duceti?

Ioakin nu stiu ce sa raspunda. Lua banii la gandul ca putea sa isi cumpere doua gauffree cu ei si se uita nedumerit in jos, la hainele sale, neintelegand ce era in neregula cu ele. Tanarul pleca. Ioakin il urma, insa.

- Hei, mi-am adus aminte ca maine nu pot veni, am treaba in alta pla..parte..dar ai putea sa imi spui..hmm.. .orasul Bruxelles pe ce planeta e?

Tanarul se opri si il privi pe baietelul ala brunet cu ochi negri. Izbucni in ras si apoi il mangaie pe cap.

- Stiam eu ca e ceva in neregula cu tine.

Isi continua drumul, dar cand vazu ca Ioakin tot astepta un raspuns, striga:

- Orasul Bruxelles, planeta Pamant, dupa care izbucni din nou in ras.

„Orasul Bruxelles, planeta Pamant” repeta Ioakin satisfacut si vrajit. Wow, invatase despre planeta asta, asa ca trebuia sa-si scotoceasca in minte pentru a-si aminti toate informatiile invatate pe Lyra despre planeta Pamant. Mda, o data chiulise, de mai multe ori visase cu ochii deschisi in timpul orei si de alte cateva ori nu isi facuse temele. Iata ca suporta consecintele acum cand ar fi trebuit sa stie pe loc o groaza de lucruri despre planeta asta.

child Sirul gandurilor ii fu intrerupt, insa, atunci cand il vazu in fata sa pe unul dintre membrii echipajului navei sale. Baietelul se ascunse si il spiona pe barbat. Cu siguranta i-ar fi recunoscut hainele caracteristice tuturor copiilor de pe Lyra. Se hotari sa il urmareasca. Isi aminti de planul lor, dar si al lui, de a o gasi pe acea fetita frumoasa. Asa ca porni urmarirea. Se strecura printre oameni, nescapandu-l din ochi pe barbatul saten, inalt, cu palton negru. Traversa piata aceea mare, o lua pe o straduta laturalnica pentru ca mai apoi sa intre intr-o cladire mare, aparent deschisa, de care Ioakin isi aminti pana la urma. Era o gara. Grabi pasul, amintindu-si ca acolo aveau sa fie multi oameni, deci exista riscul sa il piarda din ochi pe barbat. Nu se intampla totusi asta. Barbatul cobori niste scari si poposi pe un peron. Astepta un timp, dupa care un tren mai ciudat de care Ioakin nu isi amintea, poposi pe peron. Amandoi se urcara in el. La acea ora oamenii din Bruxelles se intorceau de la serviciu, asa ca era foarte aglomerat. Trenul ala ciudat mergea foarte repede si ori de cate ori usile se deschideau, baietelul incerca sa vada daca barbatul are de gand sa coboare. La un moment dat, i se paru ca il vede coborand, isi facu loc si poposi pe un alt peron. Urca niste scari, tinandu-se dupa un barbat saten cu palton negru. Nu avea insa vizibilitate prea mare si nu era convins ca urmareste persoana potrivita.

Ajuns la suprafata privi in jur. Multimea se risipise, ramasese singur. Nici urma de barbat. Asadar se inselase. Ii pierduse urma. Acum, insa, era prea tarziu si prea intuneric pentru a se mai intoarce. Inainta pe strada cvasiluminata. Asta il facea sa isi aminteasca de planeta sa. Casele alea micute, cu mansarda, semanau cu cele din cartile de povesti sau cu casutele din turta dulce pe care le vazuse odata, de mult, la singurul magazin de dulciuri de pe Nyuto. Frigul pusese stapanire pe oras, dar si pe el, asa ca acum tremura din toate incheieturile. Se cuibari langa o usa, incercand astfel sa se mai incalzeasca. Ii era foame, frig si dor de tot ce lasase in urma. De fapt, nu de tot, doar de tata. Isi aminti de parintele sau. Cu siguranta avusese probleme din cauza lui. Ridica privirea si vazu o casuta din caramida rosie. Zambi. Era o casuta atat de frumoasa si haioasa! La parter, prin fereastra din mijloc vazu o multime de luminite colorate si multe cadouri frumos ambalate insirate pe o masa. Intr-o parte a camerei un bradut mic fusese deja impodobit. Zambi din nou pentru ca incepea sa isi aminteasca Da, ei, pamantenii, il aveau pe Mos Craciun. Ingerul acela batran si bun care venea in decembrie sa aduca daruri multe copiilor cuminti. Probabil ca acolo isi avea Mos Craciun ascunzatoarea. Tocmai el, Ioakin, baietelul venit din orasul Nyuto, planeta Lyra, descoperise ascunzatoarea lui Mos Craciun.

Si, tocmai cand se pregatea sa inchida ochii, incercand sa adoarma si sa alunge astfel frigul ala naprasnic, din patiseria de vis-a-vis vazu iesind o fetita blonda, cu un paltonas rosu. Tinea in mana un platou cu ciocolata. Ioakin sari in picioare si inainta cativa pasi. Fetita il vazu si ea si se opri. Il cerceta din cap pana in picioare. Doar atunci, cand ii vazu chipul frumos si ochii albastri, Ioakin isi dadu seama ca, pe langa ascunzatoarea lui Mos Cracium, tocmai o gasise si pe fetita din misiunea lui speciala.

Va urma

de Marina Rasnoveanu