O noapte departe de realitate

Postat de Marina in Firu-n 4, Marina pe data de 1 August 2010 | un comentariu | 841 afisari

641405_nightshot_7 Zgomot de artificii in departare, frane de masini pe soseaua aglomerata si luminile semafoarelor intr-o noapte banala de vara dintr-un oras inundat de racoarea intunericului. Gust amar, apoi sarat, de lacrimi uitate sau ploi raslete. Priviri de dezmat, rasete si lumini difuze cazute schiop de prin terasele din apropiere. Picaturile de apa pulverizate cand si cand sterg visurile sau dezamagirile celor de la mese. Unii isi ridica privirea si inchid pentru o clipa ochii asteptand briza rece si secunda lor de uitare. In jur prietenii rostesc istorii intregii, gesticuland haotic prin aerul improscat cu fumul unor desene nevazute. Cateodata, insa, mirosul fumului de tigara, rasul tipei brunete de la masa alaturata sau pur si simplu lumina aia orbitoare de la felinarul din dreapta le astupa gatul sau mintea cu aceleasi secvente dureros de clare: maini inclestate in pielea frageda a unei iubiri pierdute, lacrima singuratatii prelingandu-se in incercarea terifianta de a continua, cadranul ceasului aburit la gandul ca in curand iubirea avea sa apara si ea. Prieteni de-o viata, de-o ora sau de nicicand. Isi dau mainile, cuvintele, uneori chiar si trupurile…foarte rar sufletele.

Masinile scumpe stau si ele inghesuite pe trotuarul ingust, stiind ca peste un timp au sa poarte un om, un gand, un suflet spre aceeasi sau spre o alta destinatie… niciodata cea care ar trebui.

Si la un moment dat seara se termina. Trebuie sa se termine. Pentru ca agitatia, berea, muzica si vorbele…se sfarsesc si ele. Ciudat este, insa ca intr-o astfel de clipa niciodata nu ti-e somn. Si ai mai sta. Simti amorteala in oase, insa mintea iti fuge hai hui exact pe acolo pe unde nu ai dori sa hoinareasca. Prietenii se evapora, iar pasii te poarta mereu spre aceeasi masina ce ar trebui sa te duca acasa. Nu se intampla, insa nici asta. Pe cand mai tragi un fum din tigara scurta si astepti la semaforul ala ce nu se mai face odata verde in loc de rosu, decizi sa mergi tot inainte, in loc sa faci stanga. Gonesti pe soseaua goala, uitandu-te cand si cand in oglinda retrovizoare. Nu se vede nimic..nimeni, insa ti-ai dori ca acolo sa fie cineva. Ochii ti se mijesc pornind tiptil si perfid catre trecut. Intr-una din acele nopti de vara, intr-una din acele dimineti singuratice, trecutul se incapataneaza sa revina in mintea ta. Sau nu, nu trecutul. Momente din el.

Prima dragoste ratata, primul om drag dus pentru vecie intr-o alta lume, prima lacrima a carei amaraciune o mai simti si astazi, neputinta din momentele in care te simti invins, tristetea de a nu putea schimba ceva si dezamagirea ca totusi ceva lipseste.

Ai vrea sa tragi pe dreapta. Sa iei o gura de aer sau sa te dai jos din masina si sa te sprijini cu coatele de usa pentru a respira mai bine. Nu faci asta. Pentru ca adrenalina iti cuprinde tot corpul, acul kilometrajului o ia razna si viteza te arunca subit intr-o alta lume ceva mai linistita.

Privesti cand si cand langa tine, apoi pe fereastra. Nu e nimeni. Ai vrea sa fie. Nu stii cine. Nu mai stii nici tu ce e mai bine pentru tine si te miri ca pentru prima data te gandesti la prostii d-astea.

Incetinesti. De afara se aud biturile unei melodii indepartate. Poate ar fi bine sa te duci intr-un club. Sa dai pe gat cateva pahare de alcool, apoi sa te hranesti cu luminile alea ce te izbesc din toate partile, sa te uiti in jur si sa gasesti pe cineva. Poate chiar sa faci sex. Poate asa te-ai simti ceva mai bine. Sau poate doar mai rau.

Tarziu in noapte, insa, nu mai esti stapanul propriului tau drum. Masina isi urmeaza cursul firesc si opreste brusc in fata unui bloc. Al tau. Motorul se opreste, iar tu incerci sa te incapatanezi sa nu cobori. Iti lasi capul pe spate si inchizi din nou ochii. Parca nu e nici timpul sa ajungi inapoi. Nu te poti impotrivi. Cobori, inchizi masina, primul pas, doi, esti deja la lift si astepti ca semnul ala rosu sa arate mai repede Parter. Intri, tii usile si apesi. Liftul incepe sa urce si simti un gol in stomac. Se opreste acolo unde i-ai comandat, desi pentru o clipa ti s-a parut ca a luat-o si el razna si se va duce undeva mai sus…

Ajuns la usa iti amintesti de chei. Poate totusi le-ai pierdut. Bara de metal se simte prin buzunarul blugilor tai prespalati. Deschizi si intri, bajbaind prin intuneric. De-afara inca se mai aud franele amatorilor de senzatii tari. Deschizi frigiderul. Lumina lui difuza te orbeste. Ai fi mancat ceva. Ti se taie pofta. Te dezbraci neglijent si iti arunci hainele pe unde o fi.

Te asezi pe pat si oftezi lung, eliberator. De-abia atunci, din spate auzi fosnaitul paturii. Te intorci si privesti patul niciodata mai gol ca acum. Spui iar doua cuvinte banale, si te prefaci prea obosit pentru a continua o conversatie inutila in miez de noapte. Incerci sa inchizi ochii. Nu reusesti. In minte ti se deruleaza din nou aceleasi imagini ale unei nopti trecute, ce insa s-ar fi putut termina altfel…

Marina Rasnoveanu