Cand ce e prea mult…

Cum nu am copii inca, nu va pot povesti lucruri din experienta mea personala. Nu pot decat sa va spun ce vad, ce observ si cum apare lumea parintilor si a copiilor din cealalta parte.

Insa m-am gandit ca azi sa va spun cate ceva din experienta mea de copil, pentru ca, crede-ma, ca e una destul de bogata in intamplari haioase :) Ideea mi-a venit cand mama mea mi-a amintit ca, atunci cand eram copil, tindeam sa duc totul la extreme. Si sa iau totul ad-literam, evident.

Clasica intamplare in care copilul face de ras parintii spunand ceva ce nu trebuia sa spuna s-a intruchipat la mine astfel: parintii mei cunoasteau pe cineva caruia ii spuneau “Musca”. Asta pentru ca avea ochelari mari, ca de musca, dar si pentru ca avea prostul obicei de a spiona pe la usi. Intr-o zi, stimatul domn Musca, pe care nici azi nu stiu cum il chema de fapt, a venit in vizita si eu, vazandu-l, am alergat la mama sa-i spun, asa, tare cum vorbesc uneori copii, ca a venit nenea Musca sa ne spioneze…

Cum va spuneam, duceam totul la extrem. Imi aduc aminte prima data cand am fost lasata sa ma spal singura pe dinti. Ei bine, mi s-a parut mie ca pasta de dinti e o farsa si trebuie tratata ca atare, asa ca am incercat sa ma spal pe dinti cu… sapun! Bine ca fapta mea a fost descoperita la timp.

Iar ultima intamplare pe care vreau sa o impartasesc cu voi este una pentru care sunt celebra si acum :). Foarte multa vreme am avut parul lung. Ca toate fetitele, nu-i asa. Numai ca ai mei m-au dus o data la frizer sa ma tunda mai scurt. Eu, din toata chestiunea aceasta, am inteles ca trebuie sa am parul cat mai scurt, asa ca, la cateva ore dupa, am scapat nesupravegheata in baie si mi-am tuns bretonul la piele :) Singura solutie a fost sa fiu tunsa zero - aia da extrema!

Voi ce-mi puteti spune despre exagerarile haioase ale copiilor vostri?

Silvia Marinescu
silvia.marinescu@121.ro

Bookmark and Share

Leave a Reply

*
Reading Is sexy
   RSS Feed | RSS Comentarii