Postat de irina_m in
Style pe data de 13 Iunie 2006 |
7 comentarii |
711 afisariNu prea am timp sa ma uit la televizor, poate si din cauza ca imi petrec mult timp online. Acum cateva saptamani, online fiind, am dat peste un reportaj care m-a emotionat, realizat pentru talk-showul Oprahei Winfrey. Era vorba de tinere fete din Etiopia – multe dintre ele fortate sa se casatoreasca si sa ramana insarcinate de foarte tinere, inainte de a implini 13 ani.
Tocmai pentru ca sunt insuficient dezvoltate fizic (unele dintre aceste fete avusesera prima lor menstruatie abia cu cateva luni in urma), dupa ce se chinuie timp de cateva zile sa nasca fara anestezice sau fara ajutorul unei moase, aceste fetite dau nastere unor bebelusi morti. Din nefericire, acesta nu este singurul lucru cumplit pe care sunt nevoite sa-l traiasca ca urmare a sarcinilor atat de timpurii. Drept rezultat al acestor nasteri traumatizante, aceste fete se imbolnavesc de o afectiune cronica numita Fistula, care le impiedica sa-si controleze functiile de excretie. Ce se intampla, de fapt, este ca urina si fecalele le curg in permanenta pe picior, iar sotii lor si comunitatile in care traiesc le izoleaza, obligandu-le sa traiasca in niste conditii infioratoare. (Daca vreti sa aflati mai multe, puteti citi parti din reportaj la http://www.oprah.com/tows/slide/200512/20051201/slide_20051201_350_101.jhtml )
Totusi, exista speranta pentru aceste fetite. Pe parcursul emisiunii (si vizitei ei in Etiopia), Oprah vorbea despre Catherine Hamlin, o australianca, doctor ginecolog, care si-a petrecut 44 de ani in Etiopia si care face pionierat in domeniul chirurgiei obstetric-ginecologice. Dr. Hamlin este cea care ofera sperantelor fetelor si femeilor a caror viata a fost distrusa de fistula si care simt ca, datorita bolii si izolarii lor, sunt proscrise social in comunitatile lor.
Atat de puternic m-au emotionat imaginile respective, incat am trebuit sa privesc reportajul pana la capat. Una dintre parti m-a surprins in mod special. Cand aceste femei se insanatosesc dupa operatiile facute de Dr. Hamlin si sunt pe pasul de a parasi clinica, fiecare dintre aceste fete primeste o rochie nou-nouta – simbol al unui nou inceput pentru ea, astfel incat sa se poata intoarce in lume cu capul sus. Sa te gandesti ca un lucru atat de simplu, cum este o rochie, face parte din procesul lor de vindecare este incredibil de impresionant. Iar mie mi-a reconfirmat faptul ca, intr-adevar, felul in care ne percepem exteriorul are un foarte puternic impact asupra interiorului.
Multor femei li se pare ca a-si acorda prea multa atentie infatisarii sau a fi preocupate de aspectul exterior este o chestie frivola, neserioasa sau chiar pierdere de timp. Inca sunt multe femei care, atunci cand ma intalnesc pentru prima data, imi spun ca desi sunt pline de entuziasm si dorinta de a arata mai bine, se simt oarecum vinovate pentru ca angajeaza un consultant de stil sa le ajute. Parca ai fi stigmatizata daca platesti pe cineva sa se ocupe de aspectul tau exterior!!! Chiar este o treaba superficiala si egoista? Cand stim ca aratam bine, lucrul asta nu ne face sa zambim, la propriu si la figurat? Ia incearca sa iti aduci aminte cand a fost ultima oara ca ai primit complimente si ai zambit reflectiei tale din fiecare geam sau oglinda. Nu ai senzatia ca felul in care aratai iti schimbase ziua si ca, pentru un moment, ai fost mai optimista, mai bine dispusa si intr-un fel, mai libera?
Expresia de sine nu se rezuma doar la cuvinte, gesturi sau comportament. Expresia de sine, pentru mine, inseamna si reprezentarea noastra vizuala, felul in care alegem sa ne “aratam” celor din jur. Pot ghici destul de repede felul in care se simte o femeie dupa culorile sau croielile pe care le poarta. Deprimata sau obosita – pot sa pariez ca o sa poarte negru, probabil primul tricou gasit dimineata, o pereche de jeansi mai mult sau mai putin hartaniti si niste pantofi comozi si plicticosi. Se simte “grasa”? Iarasi negru si ceva fara forma, doar-doar sa nu i se vada colacelul de grasime. Cat mai acoperita, sa se vada cat mai putin. Frumoasa, iubita, sexy, increzatoare, cuceritoare? Pantofi cu toc, rochia fluturand in jurul genunchilor, lipgloss stralucitor. Tu cum te simti astazi?
Revenind la ce spuneam mai sus, suntem initial perceputi si judecati de cei din jur prin intermediul comunicarii noastre non-verbale, care include si imaginea. Daca ar fi sa fac un top al cerintelor clientelor mele, pe locul 1 s-ar gasi dorinta de a invata cum sa-si exprime personalitatea prin intermediul culorilor, hainelor si accesoriilor. A-ti exprima adevarata personalitate nu mai este, brusc, o chestie banala sau frivola, nu-i asa?
Saptamana aceasta mi-ar placea ca toate care cititi aceste randuri sa va ganditi daca zambiti interior suficient de des si, mai important, sa incercati sa constientizati cum va afecteaza acest lucru. Haideti sa va spun ce am realizat eu acum cateva saptamani.
Cand nu lucrez cu cliente, lucrez de acasa. Prietenele mele bune stiu ca, atunci cand nu trebuie sa ies din casa, am o infatisare mai… “relaxata”. In rarele ocazii cand ajung la orele de Pilates, raman in training ore intregi. Sunt dimineti in care cu greu ma hotarasc sa ies din pijama ca sa imbrac o pereche de jeansi si un tricou, ca sa nu mai vorbesc ca in astfel de zile nu ma machiez. Nu strambati din nas, voua nu vi se intampla? Este adevarat ca lucrez intr-un business de imagine, dar pe langa contactele oficiale cu cliente mai am o lunga lista de lucruri de facut in fiecare zi. Si sincer, este atat de comod sa raspunzi la emailuri in pijama, cu ceaiul aburind… Ok, ce s-o mai intorc, cand stiu ca nu ma vede nimeni, pun confortul mai presus de imagine.
Acum vreo 3 saptamani insa, am avut niste muncitori in casa, care trebuiau sa instaleze aerul conditionat si sa varuiasca. Pentru ca sa fiu sigura ca totul e sub control cand vin, ma trezeam mai devreme ca de obicei, saream in dus, ma machiam putin si ma aranjam inainte sa le dau drumul in casa. Drept rezultat, am lucrat mai mult, am fost mai productiva si mai organizata in saptamana respectiva, chiar daca trebuia sa stau cu ochii-n patru. In saptamana care a urmat nu au mai fost nici un fel de muncitori in casa, dar am continuat cu aceeasi mini-rutina pentru ca mi-am dat seama ce efect avea asupra “zambetului meu interior”. In loc sa ma rostogolesc din pat pana pe scaunul din birou ca sa-mi verific, cica rapid, emailurile – rapiditate care se transforma de obicei in cateva ore cu ochii in ecran -, acum fac altfel. Imi verific repede emailurile, dau drumul la dus si imi aleg ceva comod de imbracat, dar ceva care sa ma faca sa ma simt ingrijita. Inainte sa-mi beau ceaiul de dimineata, imi dau cu putin anti-cearcan, mascara si un strop de lipgloss. Efectul pozitiv al eforturilor din saptamana anterioara – faptul ca mi-am acordat 10 minute in plus, dimineata, ca sa arat mai bine – s-a materializat prin mai mult timp, mai mult randament si mai multa eficienta.
Cum spunea o amica de-a mea recent: “Depunem la fel de mult efort sa aratam prost ca si atunci cand vrem sa aratam bine.”
Asta vrea sa inseamna neaparat sa fii elegant imbracata cand iti scoti copiii la groapa cu nisip sau sa porti o pereche noua de jeansi cand freci chiuveta? Nu, bine-nteles. Totusi, confortul nu inseamna ca trebuie sa-ti sacrifici din infatisarea ingrijita. Daca stai sa te gandesti, merita efortul unor 5 minute suplimentare ca sa poti infrunta orasul cu capul sus si zambetul pe buze.
Daca nu stii de unde sa incepi, m-am gandit la o lista de intrebari la care sa-ti raspunzi in fiecare dimineata, inainte de a pleca din casa:
1. Ce cuvant ar putea descrie cum ma simt astazi in ceea ce am imbracat?
2. Daca ar fi sa ma intalnesc intamplator cu fostul iubit, invatatoarea copilui meu, sefa mea sau daca primesc un telefon in timpul zilei sa ma intalnesc cu prietenele mele la o terasa, dupa orele de serviciu, asta este tinuta cu care as vrea sa ma vada imbracata?
3. As putea sa adaug ceva acestei tinute de baza pentru ca sa ma arat mai bine? In loc de pantofii astia fara personalitate, pot incalta o pereche de balerini colorati? Pot gasi rapid un accesoriu care sa-mi dea un plus de culoare sau personalitate?
4. Viata mea e destul de rutinata, si imi petrec mai tot timpul in jeansi si un tricou. Cum pot sa mai dau putina viata hainelor mele, ca sa ma simt mai bine cand le imbrac?
5. Ma neglijez pentru ca nu imi pasa cum arat? Ce pretexte folosesc?
6. Cum altfel ma pot imbraca, pentru ca sa ma pot simti bine dar si comod?
Daca pana acum nu ti-ai acordat timp sa te ocupi de aspectul tau exterior, aceste prime schimbari ti se vor parea putin artificiale la inceput. In zilele in care simti iarasi ca te neglijezi, adu-ti aminte de zilele in care te-ai imbracat prost si te-ai simtit nepasatoare. Poti sa constientizezi efectele lor negative?
O data ce ti-ai luat un angajament sa ai continua grija de infatisarea ta si de zambetul tau interior, observa daca interactionezi altfel cu cei din jur, daca esti mai eficienta, mai bine dispusa, daca te simti la libera si mai lipsita de inhibitii. Daca potentiala ta imagine - increzatoare, bine dispusa si cuceritoare - nu este un impuls suficient de puternic sa te scoata din tricoul transpirat sau costumul demodat pe care-l porti acum, atunci nu stiu cum sa te mai incurajez!
A avea grija de exteriorul tau, a avea o infatisare ingrijita nu sunt niste chestii superficiale, frivole sau egoiste. Din contra, sunt o declaratie catre lume a valorii tale si a parerii tale despre propria persoana, indiferent daca cineva te priveste sau nu.
Irina Markovits
13 iunie 2006
office@imagematters.ro
Leave a Reply
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
Iar am ramas cu ochii in ecran, citind pe nerasuflate ce ai scris! Sunt lucruri la care ma gandesc si eu, vorbesc serios.In fond grija fata de infatisare nu e o chestiune inventata de vremurile “moderne”. Ba eu cred ca abia in vremurile astea s-a intiparit ideea ca ar fi ceva superficial..Tin minte ca auzisem o vorba: un gentelmen este acea persoana care atunci cand e singura pe insula isi pune hainele elegante si manaca cu tacamurile de argint.Da, stiu pe insula sunt putine sanse sa ai si tacanmurile bune- ai noroc daca ai un amarat de peste fript.:) Ideea era ca in orice context te-ai afla trebuie sa te respecti..imaginea ta este pasaportul tau spre lume. Ma bucur ca ai scris despre toate astea.
Eu mi-am propus de mult ca atunci cand am o zi proasta sa ma imbrac cu o bluza colorata . Nu imi rezolva problemele dar nu vad atata negru in fata ochilor.:)
Cum nu se poate mai adevarattt!!! “Haina il face pe om”. Nu prea agream zicala aceasta deoarece o percepeam inr-o sfera foarte redusa. Imaginea este ceea ce se vede, si ceea ce se vede in cea mai mare parte este imbracamintea.
Azi am fost in blugi si tricou…..negru. Acasa, ora 21, in rochie… de vara, cu imprimeuri florale.
Raluca, cum nu se poate mai adevarat. Haina il face pe om, dar si inversul este valabil. Hainele si limbajul corporal sunt foarte usor “citite” de cei din jur si culmea e ca pot da indicatii despre lucruri la care nici nu te-ai fi gandit: ce educatie aveam, ce fel de anturaj avem, cati bani avem, mai mult sau mai putin pozitia ierarhica la lucru… Dar la fel de adevarat este ca personalitatea, activitatile, ocupatia, dispozitia se reflecta in alegerile noastre vestimentare, chiar si atunci cand credem ca au devenit automatisme. As fi tare curioasa sa aflu de ce ai ales ca dimineata sa te imbraci in negru, la serviciu, iar seara cu ceva colorat si inflorat? Te simteai diferit in blugi si tricou fata de rochie? De ce oare? De ce nu porti si la serviciu ceva colorat? Iti doresc o zi plina de culoare si zambete, Irina
Am descoperit ci eu ca nu pot purta anumite culori tot timpul. Au fost de exemplu luni, poate ani cand singura data cand purtam negru este cand imbracam o rochie de seara. Pentru ca am 4 rochii de coctail … negre!!!
Am observat in week-end daca ma misc mai greu ca si nu ma imbrac si aranjez, nu prea am mare producticitate in ce mi-am propus. Unele zile le “planuiesc” asa, altele devin asa by default.
Iti multumesc ca mi-ai reamintit ce diferenta face in viata ta o rochie care iti umple viata de bucurie si te face sa te simti ca ca sai cum ai fi inceput o noua pagina din viata ta!
Bravo! Numai admiratie si cuvinte de lauda am la ce citesc . Chiar daca sunt trecuta de 30 de ani, sincer chiar am ce invata de la tine. Mi-ar place enorm sa pot participa la o sedinta de stil de-a ta dar cum nu sunt din Buc, ma multumesc sa ma informez online si sa iau nota la sfaturile tale. N-am descoperit de mult revista, insa promit sa devin client fidel in a citi tot ce cupride. Felicitari si tine-o tot asa.
irina
Brasov
sunt trcuta de 40de ani dar ma simt bin e in pielea mea de un an nu mai mananc piine si am slabit . ma simt de 20 de ani va urmaresc aproape toate emisiunile pe euforioa si va admir mult . nu am o casnicie reusita fetele sunt plecate din tara asta e cel mai greu dar ma duc in fiecare an la ele .va iubesc si va admir viki
am 54 de ani si vreau sa-ti spun ca de 30 de ani niciodata nu am iesit din casa nearanjata (machiata bine coafata cu unghiile nelacuite sau ciobite) chiar si daca merg numai sa duc gunoiul , cred ca daca as proceda altfel cei care ma cunosc ar zice ca mi s-a intamplat ceva rau ,imi place sa zambesc celor cu care vorbesc si am avut numai de castigat din asta ,eu sunt balanta si te rog sa ma crezi ca de cate ori am putut am ajutat pe cineva (nu te gandi neaparat la partea financiara) ci am incercat sa le transmit bucurie celor tristi si citeam pe fata lor ca am reusita le patrund in suflet si am simtit si eu aceasi bucurie !