Postat de Silvia in
Bebeteca,
Featured Articles pe data de 15 Februarie 2010 |
un comentariu |
464 afisariSunt sigura ca printre cei ce citesc aceste randuri sunt si parinti care au ca prieteni de familie diverse cupluri care nu au inca copii. Voi deja sunteti in alta etapa a vietii voastre de familie, traiti experiente noi, sentimente si ganduri noi si poate aveti si alte prioritati. Cum se mai impaca aceste prioritati noi cu viata voastra sociala de dinainte de a avea copii? Cu alte cuvinte, unde mai e loc pentru prietenii vostri?
Poate ca, la prima vedere, nu pare ca se schimba atat de multe lucruri, dar daca stai sa te gandesti, nu mai poti merge in aceleasi locuri, poate nu te mai intereseaza acelasi tipuri de distractie. Oricat de stransa poate fi prietenia dintre voi, o sa fie momente in care… nu vei avea ce vorbi.
Asadar, primul pas este acela sa accepti ca ceva se va modifica in relatia cu prietenii tai, nu sa crezi ca totul va ramane la fel si apoi sa fiti pusi fata in fata cu realitatea dura. Cat despre al doilea sau al treilea pas… te las pe tine sa-mi povestesti cum au stat lucrurile in cercul tau de prieteni, fie ca te afli in postura de parinte, fie ca esti unul din prietenii care nu au copii. Cum s-au schimbat relatiile la voi in grup?
Leave a Reply
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
Buna! sunt singura cu parintii si, evident fara copii. ma intristeaza, desi e firesc, ruptura in relatiile dintre mine si prietenele mele cu familii. Am ramas prietene adevarate, de suflet, dar in termenii dinainte: timp liber, glume, iesiri in parc, telefoane. Mie imi lipsesc enorm aceste relatii, lor, nu pt ca nu mai au timp sa gandesca in…termenii mei.Ele au imbratisat grijile gospodaresti si familiste. Cu timpul tare mi-e teama ca ne vom uita lung una la alta si ne vom aminti cu greu chipurile: “Tu esti X? sa nu te recunosc!” si tot asa. Ce sa inteleg din asta, jucand rolul egoistului: ca intemeierea familiei sacrifica prieteniile vechi, in sensul modului de petrecere al timpului? astfel se destrama prietenii f. vechi, chiar daca sunt adevarate prietenii. Imi vreau prietenii inapoi! Nu e drept. Dar ce e drept pe lumea asta?