Postat de Silvia in
Bebeteca pe data de 16 Februarie 2009 |
nici un comentariu |
307 afisariAstazi o sa va las in compania unor randuri scrise de membra noastra, Elena Dana Martin. Sunt ganduri de mama, sunt bucurii adevarate,m sunt sentimente universale. Va invit sa cititi si sa va ganditi si la bucuriile voastre de parinti! Si daca vrei sa le impartasiti, o puteti face la adresa silvia.marinescu@121.ro
“Am tot ezitat sa scriu, mai ales aici, despre copilul meu, pentru ca nu e o vedeta e puiul nostru; dar vazand ultimul articol mi-am zis ca trebuie sa afle si altcineva despre trairile mele.
Vlad, asa il cheama pe puiul nostru, e un copil iubit, dorit mai ales ca pentru mine a fost un pic mai dificil cu nasterea (aveam 35 de ani). L-am cunoscut pe tatal lui Vlad intr-o zi frumoasa de inceput de primavara: 1 aprilie. Nu e o gluma, ne-am vazut prima oara pe 1 aprilie 2006, dupa ce mai vorbisem pe net. Eu suceveanca, el bucurestean, eu mai indrazneata, el mai timid, eu mai independenta, el dupa o casnicie de aproape 20 de ani - in concluzie, nimeni nu dadea credit acestei relatii (nici macar eu). Si uite cum se aseaza lucrurile si las tot ce aveam la Suceava si vin la Bucuresti, unde nu mi-a fost deloc usor. Dupa 2 ani de convietuire am hotarat sa ne casatorim, dar s-a intamplat ca mama lui sa se imbolnaveasca foarte tare. Cu 2 luni inainte de decesul mamei lui am aflat ca vom fi parinti. Am primit vestea cu bucurie, dar si cu tristete. Sarcina a evoluat bin,e fara probleme, desi testele facute (multe la numar) mi-au creat multe emotii si am ajuns la momentul surpriza cand am aflat sexul copilului. Eram asa convinsa ca va fi fata incat am insistat ca doctorul sa se uite cu atentie inca o data si inca o data.
M-am bucurat ca e sanatos, ca eu sunt bine, dar si bucuria asta a fost umbrita de vestea cumplita ca tatal meu are cancer cu metastaze grad 4 (faza finala). Tatal meu a urmat un tratament; il urmeaza, de fapt, se simte mai bine si ma rog la Dumnezeu sa ajunga sa-si cunoasca nepotul, care e un nazdravan, un copil neasteptat de frumos.
Deci viata e frumoasa cu bune si rele. Viata mea s-a schimbat radical si singura mea prioritate acum este sa fac din puiul meu un OM. Asta cred eu ca e misiunea mea pe pamant. N-am vrut sa scriu despre tristetile din viata mea ci doar sa va spun cat de mult insenineaza viata unui cuplu un copil.
Cu drag,
Elena Dana Marin”
Leave a Reply
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
