Jocurile copilariei - intre nevoie si dorinta

Ma uit astazi in jur la toate lucrurile care stau la dispozitia copiilor. Jocuri, computere, telefoane mobile, carti, obiecte menite sa le faca viata mai usoara atat lor, cat si parintilor. Cand eram eu mica – si nu sunt atat de in varsta – inca mai stiam sa ne jucam de-a v-ati ascunselea, leapsa, baba oarba, ratele si vanatorii si cate si mai cate.

Aveam nevoie doar de o minge si uneori si asta era prea mult. Aveam nevoie de prieteni, de pici ca noi cu care sa ne jucam jocuri uneori inventate. N-aveam nevoie de Cartoon Network, de computere, de masinute cu telecomanda.

Nu e rau ca astazi copiilor li se ofera atatea variante de jocuri, ca oferta s-a diversificat si ca atat ei, cat si parintii lor au la indemana atatea variante de joaca. Insa am fost vineri la un seminar cu tema „De ce ne este dificil sa fim parinti in ziua de astazi”, in care Jacques Salome, specialistul in relatii interumane, ne-a explicat urmatorul lucru: copii au nevoi si dorinte. Menirea parintilor este de a satisface nevoile copiilor, si nu dorintele. Pentru ca unii parinti se ghideaza dupa principiul „sa aiba el ce nu am avut eu”, se cade in extrema in care copiii au tot ce-si pot dori din punct de vedere al dorintelor, dar sunt frustrati din punctul de vedere al nevoilor.

Sigur, e foarte greu sa faci diferenta intre o nevoie si o dorinta, daca ne gandim la joaca. Insa trebuie sa tinem cont de spusele lui Salome atunci cand ni se mai cere o jucarie. La fel cum trebuie sa tinem cont ca vremurile sunt in continua schimbare si, poate, un joc de sotron nu mai este la fel de amuzant ca inainte…

Bookmark and Share

Leave a Reply

*
Reading Is sexy
   RSS Feed | RSS Comentarii