Postat de Daniela in
Bebeteca pe data de 8 Martie 2006 |
21 comentarii |
790 afisari“In 2006 voi fi mama!” Asta a fost primul gand cu care am inceput nou an. Prima data “ceasul biologic” a inceput sa sune alarma pe la 27 de ani. M-am trezit ca ma intorceam pe strada dupa bebelusi si urmaream atent femeile insarcinate pe langa care treceam sau cu care stateam de vorba. Am vazut anul acesta o multime de femei insarcinate. Multe se plangeau ca le e greu, ca sunt atat de mari “in diamentru”, ca sa zic asa! Altele se minunau de sentimentele pe care sarcina le-a trezit in ele si pe care imi spuneau ca nu le pot descrie. Citeam pe ivillage cat de multe transformari se intampla cu tine in cele 9 luni si dupa. Am vorbit cu o multime de prietene care sunt insarcinate sau care au copii mici. Am realizat ca mi-e frica sa fiu mama pentru ca mi-am programat sa fiu, nu s-a intamplat asa, dintr-un accident sau o intamplare fericita. Tot asteptand sa se intample un miracol, iata-ma ca acum nu vreau sa mai las lucrurile la intamplare. Cum te hotarasti sa devii mama?
Leave a Reply
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
La mine a fost presiunea grupului, mai precis a colegelor de birou. Cind m-am angajat aici aveam 24 de ani, iar din cele 4 colege 2 implineau 33, toate fiind mai mari decit mine. Niciuna nu aveam copii. Si m-a pus pe ginduri faptul ca la cei 8 ani diferenta dintre noi, aveau aceleasi preocupari ca si mine la 24 de ani: ce haine au mai bagat la Mng, unde iesim diseara, ce film ai mai vazut, ce faci daca te insala prietenul/ sotul si alte bla-bla-uri de discutat la cafea dimineata. Si m-am speriat gindindu-ma ca voi ajunge la 33 de ani sa fiu la fel ca la 23, cu vreo citeva de sute de filme/ carti parcurse in plus, dar cu aceleasi probleme “existentiale”. Asta a fost, am intors si eu situatie pe toate partile, nu va ginditi ca a doua zi m-am apucat, dar am reusit sa-mi prioritizez cumva viata si la 27 de ani l-am avut pe Luca. Ceea ce a dat un sens atit de necesar si nebanuit inainte vietii mele, care oricit m-as pacali eu, e o viata normala, nicidecum de star sau inventator al penicilinei… Ma tot gindesc cum e cu copiii astia: cine-i are vorbeste de tot soiul de sentimente si senzatii atit de obisnuite si comune (tot celor care ii au), in timp ce aceia care nu ii au (si nu ii vor) nu inteleg defel de unde atita nebunie si implinire de la niste mici urlatori haotici. Cred ca nu poti intelege bucuria pe care ti-o aduce un copil decit avindu-l, restul sint vorbe… La fel si nebunia cu care iti schimba viata, si ea exista, ptr cei care o traiesc.
daniela, de cand astept sa vad ca te-ai hotarat, de-ai stii tu!!!
nu mai sta pe ganduri, fa-o si gata! o sa fii pregatita!
este o perioada magnifica, crede-ma!pregatirea pt sarcina e frumoasa, apoi sarcina in sine, te preocupi sa afli cat mai multe, sa stii aproape tot.si vine bebe, si va fi si greu, dar si ireal de frumos si de fulfilling!
sa va dea dumnezeu un copil sanatos, cumintel si mancacios!
we wanna be the first to know!:))
Eu nu m-am hotarat… s-a intamplat pur si simplu…. Eram studenta, aveam 21 de ani, eram proaspat casatorita si foarte indragostita de sotul meu. La varsta aia nu te gandesti prea mult… o faci si gata! La 2 saptamani dupa ce am nascut imi amintesc ca am dat un examen partial pe care l-am si luat!
Copilul e un miracol, iti schimba prioritatile si perspectiva asupra vietii. Nimic nu este mai important, devii puternica si in stare sa te bati cu muntii pentru ca puiului tai sa ii fie bine.
Iar momentul in care te hotarasti…. fa-o cand simti ca vrei, pur si simplu, fara prea multe calcule!
cea mai mare minune mi se pare si acum ca si atunci cind eram copila…sa creasca in tine un sufletel mic…..,sa dai nastere unei vieti.E un adevarat miracol…!Eu tare imi doresc un bebe si se pare ca atunci cind il doresti mai mult si cind il planifici nu prea vine…Am trei prietene dragi mie si atunci cind le-am zis acum un an si ceva ca noi ne-am hotarit si vrem un bebe mic si chel,au ramas socate…ele nici nu se gindeau la asa ceva (nu din partea mea ci din partea lor)…si ca un facut doua chiar au nascut deja si cea de-a treia e gravida si ea (a aflat de curind)…Asa ca nu prea e cum vrem noi!:(Imi pare rau ca am stat atita pina sa ma hotarasc sa am un copil,ca am gindit prea mult si am trecut la fapte prea tirziu…,trebuie sa lasam lucrurile sa mearga de la sine,nu sa ne gindim ca acum nu am casa,acum nu am masina,acum nu am eu stiu mai ce si sa lasam tot ce e material,caci un copil creste si te iubeste si i se pare ca esti cea mai minunata femeie,mamica,prietena de pe pamint si daca sta in chirie si daca sta in garsoniera si daca sta in super vila cu piscina,…Nu mai amina!nu are de ce sa iti fie frica!Un copil e un inger si nu vrea decit sa il iubesti!:)
si ca de sfirsit…voiam sa iti zic ca si primul meu gind cind am intrat in 2006 a fost :…VREAU SA FIU MAMICA!
“Faptul ca ai un pian nu te face pianist, dar nasterea unui copil sigur te va face parinte.” Michael Levine
vreau sa fiu mamica in 2006 sper ca Dumnezeu sa ne ajute mie si sotului meu sa realizam o minunatie de copil in 2006.A avea copii cred ca este cel mai frumos lucru de pe pamant!
vreau si eu sa fiu mamica, imi doresc atat de mult si simt ca nu mai am rabdare sa astept
Vreau sa fiu mamica dar nu pot…Am incercat tot felul de tratamente..Il vad,mi-l imaginez,il simt dar nu il am..Ma doare acest lucru..eu si sotul meu ni-l dorim f tare..Iar celor ce vor fi mamici le urez Noroc si Sanatate,Ingerilor ..
Eu sunt de 11 luni mamica.Inutil sa spun ca nu exista in lumea aceasta fericire mai mare ca aceea de a-ti strange puiul in brate.Zambetul, gangurelile,primii dintisori, primul pas,gropita din obraz si atatea alte minunatii te fac sa simti ca fericirea nu mai are loc in sufletul tau.
Sfatul meu este acela de a nu ezita ,daca te simti pregatita asteapta-ti minunea cu inima deschisa.
Mi-am dorit sa fiu mamica si am reusit. Sunt insarcinata si in noiembrie voi da nastere unui bebe, pe care il vad de acum vorbesc cu el, il plimb si mai ales ii fac poftele culinare care sunt foarte greu de satisfacut. Sunt cel mai fericit om de pe pamant si veti sti si veti simti asta cand in voi va mai fi o viata.
cu totii am auzit povesti despre ingeri insa nu i-am vazut niciodata.
cred ca orice parinte in momentul in care isi tine copilul in brate a simtit ca e mai aproape de ingeri.Eu am un baietel de 7 luni,si nu pot sa descriu in cuvinte ce simt.
Femeia este daruita lumii cu un scop sacru: acela de a darui viata speciei umane!
Ea trebuie sa fie constienta de aceasta menire a ei. Stiu, in “lumea noastra” , femeia nu se mai reduce la acesta formula “expirata”. Ea a devenit mult mai complexa si trebuie sa paraseasca pentru mult timp “cuibul” in care traia odinioara. Aproape orice femeie isi doreste acum sa aiba o “cariera”, sa se simta implinita pe plan professional…sa fie independenta…etc. Insa, nu de putine ori, femeia moderna uita rolul sau in ecuatia existentei si - pe culmile implinirii sale- se simte…incompleta.
Nu cred ca te poti simtii femeie daca nu poti avea un copil!Eu una simt ca fericirea noastra nu este deplina pana nu vom avea un copil!Este tot ceea ce imi doresc mai mult pe lume !
Eu cred ca nu este drept ,eu iubesc mult copii si eu nu am parte de ei!!!
Salut!!! Si eu ca si voi….dupa lungi meditatii…lipsa de curaj…sau poate cine stie….m-am hotarat sa am un bebe.Ma cutremura si cand scriu acest “cuvant”, dar sentimentul de-a ma sti insarcinata si apoi de a-l tine in brate. Ma uimeste chiar si faptul ca am intrat pe net si am inceput sa caut informatii despre acest minunat sentiment de a dori sa fii mamica! Il chemam de doua luni pe Pui, dar nu vrea sa apara! Ma incurajez eu , dar si cei din jurul meu, care imi spun sa nu-mi fac griji, ci doar sa am rabdare!Cred ca am fost cam mult timp inconstienta…si stiu ca asa veti spune si voi…am 35 de ani!!!! Pupici si Doamne ajuta!
salut! sunt irina p.in 2005,iulie am devenit pentru prima oara mamica..cand am aflat ca sunt insarcinata m-au navalit multe sentimente,inclusiv bucurie.eram in stare sa spun la toata lumea, nu numai la cei cunoscuti sau rude.si sotul meu era mandru ca va avea un copil, mai ales cand a aflat ca va veni un baietel.apoi, in ianuarie 2007 a venit pe lume cel de-al 2-lea bebe,tot un baietel.noi asteptam o fetita insa bobul acela din burtica s-a incapatanat sa fie un baietel. acum avem 2 bebei baietei frumusei.la primul am ramas insarcinata cu anticonceptionale,m-am ferit pana ce am nimerit.la al 2-lea nu m-am mai ferit dar am nimerit.acum am o > de barbati frumosi, inteligenti, cu care sunt mandra si fericita.cine are sa-i traiasca, cine nu sa (nu)-i doreasca.
Cand l-am simtit ca aluneca si GATA! s-a nascut ,plangeam de fericire si bucurie ca dupa 12 ore de travaliu dureros puiu meu mic si scump a reusit sa vina pe lume.Nu mi-a pasat o singura clipa de mine ,ci numai de el ,sa se nasca si sa traiasca ,sa reusasca sa treaca de hopul greu al nasterii.Si cat de plina de dragoste sunt ori de cate ori il privesc,si la propriu intr-o zi cred ca o sa-l mananc de frumos ce e :)))A fi mamica e un dar de la D-zeu si noi cele care suntem binecuvantate cu acest dar, sa il pretuim si sa il cinstim iubindu-ne comorile si daruindu-le ce e mai bun in viata.Baieteii mei mi-au umplut viata si nu pot sa mi-o inchipui fara ei ,sunt pt mine viata si lumina ochilor mei,ca sa nu mai spun de taticul lor care ar fi in stare sa faca un alt univers pt ei daca i-ar cere.Fiti mamici,nu va aplecati urechea la acele femei care nu isi dau seama ca sunt niste fericite ca ii au,sau acelea care “noi nu iubim copii”,si ve-ti vedea ce inseamna sa traiesti cu adevarat.
Am citit un comentariu: nu te poti simti femeie daca nu ai nascut un copil. Nu e drept. Eu am nascut. Dar perioada de sarcina si nasterea sunt procese biologice, care te umpla cu caldura o grija deosebita, dar adevarata fericire si dragoste vine doar cand ai mica mogildeata in brate. Sentimentul de iubire nemarginita creste pe zi ce trecea, ocupandu-te de el. Mama este cine creste un copil, nu cine naste. Probabil ca faci o diferenta intre ce simti fata de copilul pe care l-ai nascut si cel infiat. Dar daca nu ai al tau, toata dragostea se rasfringe asupra copilului pe care il cresti, indiferent cum ajunge la tine.
Dragi mamici de ingerasi care sunteti din Constanta si nu puteti ajunge la Bucuresti pe data de 9 martie, ce ziceti sunteti de acord sa dedicam si noi cele din Constanta ziua aceasta ca fiind ziua mamicilor de ingerasi la noi in oras. Eu nu pot sa ajung la Bucuresti de aceea m-am gandit ca poate vreti sa mergem si noi la bisericuta de lemn din parcul Tabacariei, noi mamicile de ingerasi cu cateva baloane si lumanari. Astept raspuns si poate reusim sa comunicam, si daca sunteti de acord tot la ora 17.00. Daca nu credeti ca e bine la aceea bisericuta astept alte pareri numai sa fie cat mai aproape de o biserica ca sa putem plange in liniste ingerasii nostrii. Am spus acolo ca mi se pare un loc ideal fiind langa parc si langa bisericuta superba de lemn.
Va astept.
acum 2 ani am scris un comentariu in care am pus suflet!acum ceea ce spuneam atunci sa indeplinit!avem o fetita minunata,acum are 8 luni!mi-ati purtat noroc oare?mamici aveti incredere in dumnezeu ca va da ceea ce va doriti!!!
FELICITARI! am vazut mesajul tau din 2006… si eu imi doresc un bebe, dar el nu este de acord inca :((
franz monica :
Octombrie 31st, 2006 at 10:34 pm
Eu cred ca nu este drept ,eu iubesc mult copii si eu nu am parte de ei!!!