Postat de iohanna in
Bebeteca,
Cool Mom,
Featured Articles,
SOS!,
Tatici si bunici pe data de 26 Octombrie 2011 |
un comentariu |
523 afisari
Cat timp bebelusul este micut, mama sta in cea mai mare parte a timpului cu el. Cel mic simte grija, protectia si dragostea mamei care il inconjoara in fiecare clipa. Insa vine o vreme cand mama trebuie sa se intoarca la munca, iar copilasul ramane in grija bunicilor, rudelor sau a unei bone. Cel mic o mai vede pe mama seara sau dupa-amiaza, cand ea se intoarce de la serviciu. Cu toata dragostea pe care i-o ofera mama in continuare, copilul simte insa lipsa ei. La numai cativa anisori, cel mic vrea sa ii capteze atentia si o invita mereu la joaca, o trage de maneca si insista ca ea sa intre neconditionat in universul lui de copil si sa ramana acolo, asa cum se intampla pe vrema cand era bebelus.
Mama insa vine obosita de la servicu si oricat si-ar dori, nu poate prelungi la nesfarsit timpul petrecut cu cel mic. Abia are vreme sa pregatesca ceva de mancare, sa se joace putin, sa se spele si… oboseala isi spune cuvantul. Cate dintre voi, dragi mamici, nu ati trecut prin aceasta experienta? Sa vrei sa va jucati cu puiul vostru, dar sa nu mai aveti putere?
Societatea de astazi le cere sacrificii mamelor. Nu poti sta acasa pana cel mic intra la scoala, banii nu ajung, ambii parinti trebuie sa munceasca. Si, daca totusi esti o mamica fericita care nu trebuie neaparat sa aiba un serviciu, munca de peste zi iti ocupa mult timp: uscatul, stransul si calcatul rufelor, gatitul, pregatirea mesei, curatenia si activitatile zilnice ale celui mic. Unde mai incape si joaca in program… ? Totusi, ea nu trebue sa lipseasca. Joaca este modul cel mai la indemana de a socializa si de a te apropia de copilul tau, este modul prin care el descopera lumea si ar fi ideal ca si parintii sa faca parte din acest univers, sa ii explice, sa se joace impreuna cu cel mic.
Tu ai timp sa te joci cu copilul tau?
Iohanna Purdea
iohanna.purdea@121.ro
Leave a Reply
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
Eu ma incadrez din fericire sau din nefericire, dupa cum privesti problema, in categoria care sta acasa. Din cauza ca nu am absolut niciun ajutor pentru cel mic(gen bunica,matusa,vecina), eu sunt cea care il creste si sper ca si educa de 4 ani si 7 luni. Este intr-adevar foarte dificil sa ai grija de un copil si nu 8 ore pe zi, ca norma de serviciu, ci 24, sa-ti pastrezi rabdarea si energia chiar si dupa o zi de spalat, calcat, gatit, aranjat, hranit etc. Eu mi-am propus ca in fiecare seara sa avem momentul nostru. De la varsta de 1 an citim. Mai mult eu, evident, sau povestim imaginile. Daca nu avem dispozitia necesara, pictam cu mana sau cu pensula. Si, de foarte multe ori, spre surpriza si bucuria mea, rezolvam jocuri logice, asemanatoare celor de la gradi, adecvate bineinteles varstei. Eu imi doresc din tot sufletul ca baietelul meu, cand va creste, sa-si aminteasca de aceste momente zilnice de apropiere si sa ma considere si prietena si confidenta, caci indiferent ce va face, ii spun si-i voi repeta ca il iubesc si voi fi mandra de el.