Am discutat aseara la Clubul pentru suflet 121.ro despre stima de sine si despre piedicile pe care ni le punem noi insine, in mintea noastra. De multe ori ne oprim din a face lucruri, gandindu-ne ca nu putem, nu suntem in stare, nu ni se potriveste sau nu se cade. Si astfel ne limitam potentialul, ne strangem in chingi si functionam la mai putin de jumatate din capacitatea nooastra de fiinte creatoare.
Ma gandeam la copii - ei spun foarte rar ‘nu pot’ sau ‘nu stiu’ (cand cresc ceva mai maricei, descopera expresia ‘nu vreau’, dar asta e altceva). In lumea celor mici orice este posibil, orice problema are o rezolvare, orice vis se poate implini. Am auzit o mamica povestind cum ii explica fiicei ei ca nu are bani sa cumpere cutare lucru, iar cea mica i-a spus direct si fara gluma: ‘mami, cum nu ai bani? Du-te la aparatul acela unde bagi cardul si scoti bani, acolo sunt banii’. Desigur, banii sunt mereu acolo, nu-i asa… ? 
Copiii vad lucrurile foarte simplu, pentru ei totul este clar. Pana si relatiile cu alti copii sunt simple, bazate pe placere, afinitati si lucruri comune: imi place de X, ma inteleg bine cu el, ma joc frumos cu Y sau nu ma inteleg cu baietelul cutare si nu mai e prietenul meu. Noi, adultii, complicam totul si consumam foarte multa energie ca sa ne prefacem ca lucrurile nu stau chiar asa, ca sa evitam sa spunem adevarul, care il poate deranja sau rani pe celalalt…
Cum ar fi daca toti ne-am comporta deschis precum copiii? Cum ar fi daca am spune ce gandim, daca ne-am comporta asa cum simtim, cu raspunderea si mintea de adulti, dar cu simplitatea, franchetea, deschiderea si bucuria unui copil? Cum ar fi daca nu ne-am opri din ce vrem sa facem si am incerca, am testa si am exprimenta mai multe solutii, mai multe posibilitati? Cred ca am avea atunci o viata mult mai bogata, mai colorata, mai vesela si mai linistita!
Cu siguranta avem multe de invatat de la cei mici si niciodata nu e prea tarziu sa intram in lumea lor!
Voi ce ati invatat de la copii?
Iohanna Purdea
iohanna.purdea@121.ro
Leave a Reply
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
Sa fiu eu prima (?) si sa fiu si GicaContra. Hai sa nu idealizam: copii au lumea lor cu curiozitatile ei: strang puiul de gat sa vad cum ii ies ochii din cap!! Am facut eu asta cand eram copil; copii sunt foarte cinstiti si chestia cu intorsul obrazului nu exista in lumea lor. Poate ar trebui sa invatam si asta?
Simplitatea, franchetea, deschiderea si bucuria unui copil sunt grozave si trebuie pastrate cat mai mult, dar suntem totusi fiinte sociale si trebuie avut grija ca toate acestea sa fie si empatice, nu doar oneste.
Inocenta si franchetea.