Reiau in blogul de astazi tema cu acelasi titlu pe care a dezbatut-o Alice Nastase Buciuta pe blogul de pe Coffeechat.ro.
Imi amintesc si acum seara dinaintea plecarii mele la facultate. A doua zi, in zori, urma sa ma urc intr-un tren care sa ma duca in alt oras, intr-un camin studentesc unde aveam sa primesc un loc intr-o camera in care sa locuiesc cu trei fiinte absolut straine.
…
Nu stiu cand as fi plecat, de buna voie, de acasa. Stiu ca acum nu m-as mai intoarce. A trecut aproape un sfert de veac de la smulgerea mea din caminul parintilor, iar acum nu-i mai inteleg, uneori nici nu-i mai recunosc. Dar stiu exact ca, atunci cand a trebuit sa plec, as fi vrut sa raman.
Pana cand e normal sa locuim cu parintii? Dincolo de ce varsta a copiilor convietuirea cu parintii devine o ciudatenie sau un semn de neadaptare? Cine are copii (pe pamant, nu in gand…) trebuie sa-si fi pus aceasta intrebare.
Mesajul lui Alice m-a dus inapoi in timp. Studenta fiind si locuind cu parintii, imi vizitam colegii de facultate in caminele de la Leu si deseori ma intrebam cum ar fi fost sa fiu plecata de acasa. Toate treburile domestice si logistice pareau mult mai exotice decat ceea ce traiam eu acasa. Provocarile de genul bugetului personal, spalarea hainelor, igiena personala, gatitul isi gaseau rezolvari de multe ori inedite, perpetue partiale la scoala vietii.
Cand mi-a venit timpul sa ma mut de acasa, am avut un sentiment de libertate amestecat cu teama de necunoscut. Dar experienta asta e nepretuita si este de dorit ca fiecare sa o experimenteze de tanar pe propria piele. Frica de necunoscut e invinsa de dorinta de nou si de placerea de ati descoperi resurse nebanuite si a iti impinge limitele si a gasi solutii. Iar cand furtuna e prea mare, e atat de placut sa ancorezi din nou in portul sigur al casei parintesti.
La ce varsta ai plecat de acasa? La ce varsta consideri ca e timpul ca ai tai copii sa se mute la casa lor?
Daniela Fugaru Kammrath
df@121.ro
Leave a Reply
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
Am plecat de acasa dar nu departe, la 16 ani, la liceu. Am stat la gazda. Mi-a usurat viitoarea etapa a lipsei de acasa - facultatea. Poate de aceea n-am suferit dupa despartirea de famillie in anii de scoala. Am sufeerit doar de frig, foame, lipsa de informare, secu’.