O prietena mi se plangea zilele trecute ca pustiul ei adolescent nu are nici o preocupare care sa ii stimuleze intr-un fel mintea sau creativitatea. ‘Nici pe calculator nu se mai joaca de cand are prietena. Sunt mereu prin baruri sau la cafenea, rareori merge la sala sau la vreun sport. de citit nu mai citeste.’
Am primit ieri un link de pe YouTube cu 3 adolescenti: Gianluca Ginoble- 14 ani, Ignatio Boschetto- 14 ani si Pierro Barone - 15 ani, interpretand ’O sole mio’ Live la Rai Uno.
M-au impresionat foarte tare. M-am gandit cat de mandrii trebuie sa fie parintii lor de ei, chiar si eu am fost mandra de ei, oareceum. Apoi mi-am adus aminte de prietena mea. Ea nu se simte mandra de copilul ei.
Ce ai de facut ca parinte ca sa-ti stimulezi copilul sa avanseze, sa avanseze? Lasi lucrurile sa mearga de la sine acceptand ca ele se intampla in ritmul lor?
problema nu e ca are prietena… ci ca prietena lui nu are o colaborare cu mama acestuia. eu sunt o adolescenta oarecare si intamplator sunt intr-o situatie oarecum similara, doar ca in rolul prietenei si crec ca totul depinde foarte mult de relatia dintre cele doua persoane. dragostea e un liant. cred ca mama baiatului ar trebui sa o cunoasca pe fata, sa vada ce ii place.. poate sa ii incurajeze pe amandoi sa faca sport, sau sa citeasca. altfel el se va simti presat, iar ea nedorita. cel putin aceasta este parerea mea. eu personal il incurajez pe prietenul meu ceva mai mic ca mine sa faca activitati stimulative poate ca si doamna respectiva ar putea descoperi in prietena fiului ei o persoana intelegatoare, care sa faca echipa cu ea.
Sunt de acord cu Lexya, insa cred ca o mica “vina” o are si prietena.
La doua zile dupa ce l-am cunoscut pe prietenul meu, i-am propus sa mergem la plimbare prin parc, prin oras… Cateva saptamani mai tarziu l-am intrebat daca ii place sa iasa cu rolele, cu bicicleta sau pur si simplu sa ne cream joculete in parc… Initial, nu i-au suras ideile, dar cu timpul, conformandu-se, si-a dezvoltat pasiunea pentru sport(miscare)… si tot timpul are grija sa imi spuna: ” Ma pui in miscare”.
Cred ca si miscarea ar fi un inceput pentru baiatul sau. Dar dupa cum am zis, totul depinde si de prietena lui … necesita si o “intepatura” pentru a-l trezi sau daca nu, e timpul ca el sa o “trezeasca” pe ea. De ce nu?
Inca ceva: prin sport sau prin diferite jocuri-activitati relatia nu mai este expusa la monotonie!
Sper sa fie de folos si sfatul acesta!
despre sheblogs
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
Femei inteligente. Argumente pertinente. Zambete pline. Sinceritate dezarmanta. Tocuri cui. Ruj rosu. Frumusete rapitoare. Cariera de invidiat. Bucatarii aromate. Mame perfecte. Familii zambitoare. Toate astea si mult mai mult... Sheblogs!
Incredibil!!!! Astea sunt vocile lor? Par prea tineri pentru asa voci de tenori! Canta nemaipomenit!!!
Incredibil, nu?
problema nu e ca are prietena… ci ca prietena lui nu are o colaborare cu mama acestuia. eu sunt o adolescenta oarecare si intamplator sunt intr-o situatie oarecum similara, doar ca in rolul prietenei
si crec ca totul depinde foarte mult de relatia dintre cele doua persoane. dragostea e un liant. cred ca mama baiatului ar trebui sa o cunoasca pe fata, sa vada ce ii place.. poate sa ii incurajeze pe amandoi sa faca sport, sau sa citeasca. altfel el se va simti presat, iar ea nedorita. cel putin aceasta este parerea mea. eu personal il incurajez pe prietenul meu ceva mai mic ca mine sa faca activitati stimulative 
poate ca si doamna respectiva ar putea descoperi in prietena fiului ei o persoana intelegatoare, care sa faca echipa cu ea.
Sunt de acord cu Lexya, insa cred ca o mica “vina” o are si prietena.
sau daca nu, e timpul ca el sa o “trezeasca” pe ea. De ce nu?
La doua zile dupa ce l-am cunoscut pe prietenul meu, i-am propus sa mergem la plimbare prin parc, prin oras… Cateva saptamani mai tarziu l-am intrebat daca ii place sa iasa cu rolele, cu bicicleta sau pur si simplu sa ne cream joculete in parc… Initial, nu i-au suras ideile, dar cu timpul, conformandu-se, si-a dezvoltat pasiunea pentru sport(miscare)… si tot timpul are grija sa imi spuna: ” Ma pui in miscare”.
Cred ca si miscarea ar fi un inceput pentru baiatul sau. Dar dupa cum am zis, totul depinde si de prietena lui … necesita si o “intepatura” pentru a-l trezi
Inca ceva: prin sport sau prin diferite jocuri-activitati relatia nu mai este expusa la monotonie!
Sper sa fie de folos si sfatul acesta!